CONTACT
CAREERS
SIGN UP
Home Blog

The Future of Industrial Carbon Management in the EU: Findings from the Horizon 2020 ConsenCUS Project

Energy Policy Group
-
0
The Future of Industrial Carbon Management in the EU: Findings from the Horizon 2020 ConsenCUS Project

Industrial carbon management (ICM) has seen an increasing uptick in supportive policies, commercial-scale projects, and innovation action in the EU in recent years. Policy frameworks under the Net Zero Industry Act (NZIA), the Clean Industrial Deal, and the ICM Strategy are poised to further direct resources towards ICM projects as part of the EU’s technological portfolio for achieving climate neutrality by 2050. Despite these promising advances, important barriers remain in the deployment of ICM at pace and scale in Europe.

With many of the challenges faced by ICM being increasingly acknowledged by policymakers, the ongoing Horizon 2020 ConsenCUS project can provide additional policy insights. As an innovation action, it brings learnings for the roll-out of ICM, but also for the advancement of innovation in net-zero technologies in general. These findings are summarised in five polic recommendations and complement those issued in a previous policy paper published under the ConsenCUS project.

Firstly, the EU will require a balanced approach to supporting ICM technologies, both enabling next-generation technologies and deploying existing mature technologies. Secondly, the EU’s research and innovation (R&I) frameworks must acknowledge the importance of demonstrating, not just developing, innovative ICM technologies, and allocate appropriate financial resources to demonstrator projects. This must include an appreciation of fostering “learning-by-doing”, providing resource flexibility to react to unexpected challenges and aligning project success indicators with the long timelines for demonstrating new technologies in real operational conditions, including permitting requirements and technical challenges. Thirdly, policies and mechanisms to mitigate the high energy costs faced by industry, while still maintaining climate ambition, will be essential to ensure the operational feasibility of carbon capture.

Fourthly, support for ICM demonstration and deployment must acknowledge the trade-offs between technology characteristics such as cost, environmental footprint, capture efficiency, energy consumption, scalability potential, and others. Finally, R&I frameworks for developing and demonstrating ICM technologies must be relatively unbureaucratic and allow flexibility for project consortia to recruit expertise with minimal administrative constraints, supported by appropriate human and knowledge resources from EU agencies to match the scale of the EU’s ambitions on ICM. This will help ensure that ICM not only contributes to EU climate neutrality, but also to the reduction of an innovation deficit which has placed the Union in a challenging position with regards to its competitiveness

To enable CCS projects that contribute to Romania’s climate mitigation efforts in a cost-effective way, ambitions must be increased in national strategies, hard-to-abate sectors must be prioritised for CO2 capture, and the potential for negative emissions through carbon removal projects should be explored

This policy paper was written as part of the ConsenCUS project, funded through the European Union’s Horizon 2020 research and Innovation programme under grant agreement N° 101022484.

Luciana Miu EPG thinktank
Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy

Luciana Miu is Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She oversees the work of the Clean Economy division, including industrial decarbonisation, building energy efficiency, and climate governance and policy. Luciana also conducts in-depth research and stakeholder engagement primarily in the field of industrial decarbonisation and carbon capture and storage. 

Luciana is an expert in industrial decarbonisation and building energy efficiency, with a focus on consumer behavior, systems thinking and policy. She is also trained in renewable energy engineering and a highly skilled communicator with significant experience in stakeholder engagement on sustainability projects. Luciana has extensive experience in data collection and analysis, including conducting nationally representative surveys and statistical analysis and modelling in STATA. She is also well-versed in behavioral frameworks and socio-technical systems approaches to sustainability. 

She holds a PhD in energy efficiency from Imperial College London, and an MSc in Sustainable Energy Systems and BSc in Environmental Science from the University of Edinburgh. Her PhD thesis has resulted in 3 publications in peer-reviewed journals, including Energy Policy and Energy Research and Social Science.  

Luciana is passionate about youth engagement in the energy transition, and is one of the founders of the European Youth Energy Network, the first network of youth-led, energy-focused organisations in the EU. She is a native speaker of Romanian and English, is fluent in French and has basic knowledge of German and Danish.  

Contact: luciana.miu@epg-thinktank.org

[Open Position] Head of the Clean Economy Department  

Energy Policy Group
-
0
OPEN CALL

About EPG:

EPG is an independent, non-profit think tank focused on energy and climate policy in Romania and the European Union. Founded in 2014, EPG operates as a policy research institute primarily financed through competitive grants, philanthropic organisations and, to a limited extent, private sector projects. EPG aims to promote an evidence-based dialogue on how to balance decarbonisation, economic competitiveness and social fairness, engaging decision-makers, industry, and the public.

EPG works to support a just and effective transition to climate neutrality by delivering original insights on energy, industry, and climate policy. We aim to balance decarbonisation, economic competitiveness, and social fairness, while safeguarding ecosystems, respecting planetary boundaries, and economic development. Based on in-house analysis and evidence-based policy solutions, EPG actively engages decision-makers and the wider public, and facilitates constructive dialogue between public authorities, businesses, academia, and civil society.

About this position:

The Head of Clean Economy leads and coordinates EPG’s policy research efforts on the following areas:

  • industrial transformation and competitiveness
  • energy performance in buildings and a sustainable built environment
  • climate policy and governance
  • the socio-economic impact of the transition to climate neutrality

Responsibilities:

  • Leadership and Management – Lead a team, ensure quality assurance, and oversee project coordination in key thematic areas.
  • Research – Drive strategic research development and expand expertise in emerging Clean Economy topics.
  • Project Development and Funding – Support project proposals and secure diverse funding for new and ongoing initiatives.
  • Stakeholder Engagement – Manage high-level partnerships and represent EPG in external events and media.
  • Organisational Contribution – Contribute to senior management and strengthen internal processes within the team.

Background and experience:

  • A Master degree or PhD in a relevant discipline, such as economics, political sciences, international relations, sociology, environmental sciences, or engineering
  • At least 7 years of experience in a relevant field. Experience with working in a think tank is considered an advantage
  • Previous involvement in the organisation of workshops and events, including experience with moderating roundtables and workshops
  • A strong research profile and access to a network of relevant experts
  • Experience in international research grants
  • Ability for critical thinking, summarising complex research, drafting reports, and communicating effectively in writing
  • Demonstrable presentation skills
  • Ability to work in a diverse team of experts
  • Excellent command of English (C2 or native), both orally and in writing

Personal profile

  • You are dedicated and committed to conducting research and formulating policy solutions in the field of climate and energy.
  • You understand the need for reaching net-zero greenhouse gas emissions by 2050 and are passionate about contributing to climate change mitigation efforts.
  • You are intellectually curious and able to engage in multidisciplinary research.
  • You have great analytical abilities, you can deal with complex information, and can communicate in a concise, yet nuanced manner.
  • You are willing to participate in the dissemination of EPG’s work.
  • You are interested in maintaining a public profile and participate in interviews and media appearances.
  • You are a keen team-player, but also capable of organising your own work.

What EPG offers

Full-time employment for a fixed one-year contract, with possibility of further extension to an indefinite-term contract. 23 days of legal holiday entitlement and a flexible work environment which can accommodate remote working. Opportunity to progress in your career path and gain valuable knowledge and insights on energy and climate policy. EPG also encourages the participation of its employees in training and education programmes in relevant areas.

How to apply

The deadline for applications is July 14th, 2025 EOD. Interviews will be conducted before the end of August. The selected candidate is expected to start as soon as possible, ideally no later than September 2025. EPG welcomes applications from a diversity of backgrounds irrespective of age, gender, ethnicity, religious beliefs, sexual orientation, or disability.

Complete applications in English should be emailed to office@epg-thinktank.org, mentioning the position you are applying for and your name. The email should contain a single pdf file with:

  • A CV maximum of 3 pages
  • A cover letter of maximum two pages outlining your interest and motivation for applying
  • A list of maximum one page with your personal publications
  • The contact information of two employment references.

Incomplete application will not be considered. You must have the right to work in the EU or you must commit to obtaining such qualification.

Candidates selected for an interview will be asked to provide a written sample in English of no more than 20 pages.

Unfortunately, we will not be able to reply to every candidate. If you have not received a reply within two weeks of the application deadline, you should consider you application unsuccessful.

Find out more about the position by downloading the full vacancy notice below.

Download

Transforming Romania’s Fertiliser Industry: Managing Trade-offs between Different Ammonia Pathways

Energy Policy Group
-
0
Transforming Romania’s Fertiliser Industry: Managing Trade-offs between Different Ammonia Pathways

Romania’s fertiliser production is struggling

Despite a long history stretching back to the early 20th century, Romania’s fertiliser industry has significantly contracted since the end of the communist regime. Before 1989, Romania had 11 fertiliser plants, which have since then closed down as part of a prolonged deindustrialisation. Today, only the Azomureş plant in central Romania is still operational, and is considered pivotal to the national agricultural sector. It has an annual production capacity of 1.8 million tonnes of nitrogen-based fertilisers and mostly serves domestic consumers.

Against the background of an already-increasing Europe-wide dependence on imported fertilisers, Romania’s dependence on imports from non-EU countries, including Russia, has also been increasing, and Azomureș is no exception. This highlights the importance of Romanian domestic fertiliser production for strategic autonomy as well as food security.

Azomureș is Romania’s largest industrial natural gas consumer, accounting for 10% of total national consumption, and a major carbon dioxide (CO2) emitter. As with all fertiliser producers, natural gas acts as the main feedstock and an important source of industrial heat for plant operations. Its reliance on natural gas has caused significant production issues in recent years, and in 2024, the plant temporarily halted production due to the surging gas prices. At the same time, as an industrial CO2 emitter it will be exposed to the full market price of carbon by 2034, when free allowances under the EU Emissions Trading System (ETS) are phased out. By 2050, Azomureș could be paying as much as €640 million in annual carbon costs to continue business-as-usual production.

Continuing fertiliser production based on current methods, with its natural gas dependency and associated CO2 emissions, is becoming increasingly challenging. An opportunity emerges to rethink conventional production processes to keep Romanian fertilisers competitive in a low-carbon world. However, transforming fertiliser production is a technological challenge, as it requires a change in the process of producing ammonia, the most important precursor to nitrogen-based fertilisers. Today, ammonia is manufactured using hydrogen conventionally produced through the steam methane reforming of natural gas. Overall, producing one tonne of ammonia consumes approx. 900 m3 of natural gas and generates approx. 1.6 tCO2, making it one of the most carbon-intensive production processes in the chemicals industry.

The two most prominent alternatives for ammonia production are “blue ammonia” (capturing the emissions from steam methane reforming to produce “blue hydrogen” as a precursor to ammonia), or “green ammonia” (producing “renewable hydrogen” through electrolysis using clean energy and using it to produce ammonia). Both alternatives come with challenges, not least the required capital investment and price premium associated with low-emissions hydrogen production. For now, the strategic objective of Azomureş is to continue conventional ammonia production. However, the company has pledged to reduce its greenhouse gas (GHG) emissions by 60% by 2030, compared to 1990, and has indicated an interest in carbon capture and green hydrogen within the Territorial Just Transition Plan of Mureș county. Against a background of European self-sufficiency and low-carbon competitiveness, transforming fertiliser production at Azomureș will be essential to maintain domestic production, reduce dependence on fossil fuels and raw material imports, and place Romania as a key supplier in new business areas such as low-carbon shipping fuels. A clear vision will be needed for managing the trade-offs between the two main transition pathways and to weather both short-term shocks and ensure long-term viability.

Download the full commentary
Luciana Miu EPG thinktank
Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy

Luciana Miu is Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She oversees the work of the Clean Economy division, including industrial decarbonisation, building energy efficiency, and climate governance and policy. Luciana also conducts in-depth research and stakeholder engagement primarily in the field of industrial decarbonisation and carbon capture and storage. 

Luciana is an expert in industrial decarbonisation and building energy efficiency, with a focus on consumer behavior, systems thinking and policy. She is also trained in renewable energy engineering and a highly skilled communicator with significant experience in stakeholder engagement on sustainability projects. Luciana has extensive experience in data collection and analysis, including conducting nationally representative surveys and statistical analysis and modelling in STATA. She is also well-versed in behavioral frameworks and socio-technical systems approaches to sustainability. 

She holds a PhD in energy efficiency from Imperial College London, and an MSc in Sustainable Energy Systems and BSc in Environmental Science from the University of Edinburgh. Her PhD thesis has resulted in 3 publications in peer-reviewed journals, including Energy Policy and Energy Research and Social Science.  

Luciana is passionate about youth engagement in the energy transition, and is one of the founders of the European Youth Energy Network, the first network of youth-led, energy-focused organisations in the EU. She is a native speaker of Romanian and English, is fluent in French and has basic knowledge of German and Danish.  

Contact: luciana.miu@epg-thinktank.org

Accelerarea viitorului regenerabil al României: un cadru de politică publică pentru planificarea spațială integrată a zonelor de accelerare a energiei regenerabile

Energy Policy Group
-
0
Accelerarea viitorului regenerabil al României: un cadru de politică publică pentru planificarea spațială integrată a zonelor de accelerare a energiei regenerabile

Acest document de poziție prezintă progresele și provocările României în ceea ce privește dezvoltarea zonelor de accelerare pentru producerea energiei din surse regenerabile (RAA- Renewable Acceleration Areas) în conformitate cu Directiva revizuită privind energia din surse regenerabile (RED III), dar și recomandările experților pentru ca acest proces să fie eficient și sustenabil.

Lucrarea de față face parte din proiectul RENewLand, care își propune să asigure abordări durabile și bazate pe știință pentru desemnarea zonelor de accelerare regenerabilă în trei țări din Europa de Est: România, Bulgaria și Ungaria. Bazându-se pe expertiza altor state europene, proiectul se concentrează pe consolidarea capacității autorităților publice, a asociațiilor industriale, a societății civile și a mediului academic de a realiza o planificare spațială intersectorială integrată pentru energia regenerabilă. Prin dezvoltarea unor metodologii care echilibrează viabilitatea economică cu factorii sociali și de mediu, proiectul RENewLand oferă instrumente practice pentru atenuarea conflictelor și simplificarea proceselor de amplasare și aprobare a parcurilor solare și eoliene, accelerând astfel tranziția către energia regenerabilă.

Prin intermediul RENewLand, a fost elaborată o metodologie pentru cartarea și desemnarea zonelor de accelerare care integrează criterii economice, de mediu și sociale, testarea și validarea acesteia fiind în curs de desfășurare în România, în două zone pilot, respectiv județele Prahova și Brașov. În ciuda progreselor înregistrate în transpunerea RED III în legislația națională, procesul se confruntă cu întârzieri în finalizarea cadrului legislativ și metodologic, precum și în inițierea eforturilor de cartografiere și desemnare propriu-zisă.

Provocările cu care se confruntă România sunt legate de o insuficientă coordonare interministerială, de capacitatea tehnică insuficientă a instituțiilor cheie și de absența unei platforme centralizate de date spațiale pentru o planificare integrată eficientă. Aceste obstacole sunt agravate de constrângerile financiare care au împiedicat Ministerul Energiei să lanseze oficial procesul de cartografiere RAA, amenințând atingerea la timp a obiectivelor naționale în materie de energie regenerabilă.

Pentru a depăși aceste provocări, recomandăm:

  • instituirea unui grup de lucru permanent format din mai multe părți interesate, care să supravegheze și susțină punerea în aplicare;
  • adoptarea unei metodologii multicriteriale bazate pe GIS pentru selectarea zonelor potențiale;
  • prioritizarea terenurilor degradate și neagricole pentru dezvoltarea energiei regenerabile, evitând zonele sensibile din perspectiva biodiversității;
  • dezvoltarea unei platforme centralizate de date spațiale open-source;
  • integrarea garanțiilor privind biodiversitatea și adresarea impactului cumulativ între aceste zone și orice alte infrastructuri existente sau planificate în evaluările strategice de mediu necesare desemnării RAA;
  • elaborarea, implementarea și monitorizarea regulilor de atenuare/mitigare a efectelor dezvoltării fiecărei zone de accelerare asupra naturii (mitigation rulebook);
  • consolidarea proceselor de implicare a părților interesate, cu o atenție deosebită asupra comunităților locale din viitoarele zone de accelerare;
  • asigurarea alinierii între planificarea RAA și strategiile naționale de extindere a rețelei.

Punerea în aplicare cu succes a acestor recomandări necesită finalizarea transpunerii RED III în legislația națională, urmată de consolidarea capacității instituționale și de formare tehnică. Rezultatele și perspectivele dobândite prin aplicarea metodologiei din zonele pilot RENewLand vor furniza dovezi pentru a sprijini implementarea la scară națională. Prin adoptarea unei abordări coordonate, intersectoriale, bazate pe știință și incluzivă a planificării spațiale, România poate stabili un cadru durabil pentru dezvoltarea energiei regenerabile, care să accelereze tranziția către energia curată, menținând în același timp integritatea mediului și coeziunea socială.

RENewLand face parte din Inițiativa Europeană pentru Climă (EUKI) a Ministerului Federal German pentru Afaceri Economice și Acțiune Climatică (BMWK). Opiniile exprimate în acest studiu sunt în întregime responsabilitatea autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Ministerului Federal pentru Afaceri Economice și Acțiune Climatică (BMWK).

Mihai Constantin, EPG Senior Researcher

Mihai Constantin is a Senior Researcher at the Energy Policy Group, where he focuses on energy policies on topics such renewable energy and decarbonisation policies. As part of the Energy Systems Department he has contributed to a series of reports and policy papers addressing topics such as offshore wind development, solar energy potential, coal phase-out etc. At the same time, he engaged in advocacy activities with different stakeholders in order to promote the collaboration between public authorities, industry, and civil society on topics such as the development of offshore wind (through the Black Sea Renewable Coalition) or designating acceleration areas for renewable energy.

Mihai has a Master Degree in European Economics at Bucharest University of Economic Studies.

He has expertise on public policies in the fields of energy, climate change and economics. He also occupies a position of Senior Energy Expert at the World Bank. Before joining EPG, he worked for WWF Romania as Climate & Energy Manager and as Advisor on Public Policies in the Romanian Parliament.

Contact: mihai.constantin@epg-thinktank.org

Accelerating Romania’s Renewable Future: A Policy Framework for Integrated Spatial Planning of Renewable Energy Acceleration Areas

Energy Policy Group
-
0
Accelerating Romania’s Renewable Future: A Policy Framework for Integrated Spatial Planning of Renewable Energy Acceleration Areas

This policy position outlines Romania’s progress, challenges, and recommendations in implementing Renewable Energy Acceleration Areas (RAAs) in alignment with the revised Renewable Energy Directive (RED III), as well as expert recommendations for making this process effective and sustainable.

The paper is part of RENewLand project, which aims to ensure sustainable and science-based approaches for the designation of renewable acceleration areas across three Eastern European countries: Romania, Bulgaria and Hungary. Drawing on expertise from other European states, the project focuses on building capacity among public authorities, industry associations, civil society, and academia to undertake integrated spatial planning for renewable energy. By developing methodologies that balance economic viability with environmental and social factors, RENewLand provides practical tools to mitigate conflicts and streamline the siting and approval processes for solar and wind farms, thus accelerating the region’s renewable energy transition.

Through RENewLand, a methodology for RAA designation was developed that integrates economic, environmental, and social criteria, with pilot testing underway in Romania, in Prahova and Brașov counties. Despite progress in transposing RED III into national legislation, the process faces delays in finalising legal frameworks and initiating mapping and designation efforts, because of fragmented governance and limited capacity.

Romania’s implementation challenges have to do with low inter-ministerial coordination, insufficient technical capacity across key institutions, and the absence of a centralised spatial data platform for effective integrated planning. These barriers are compounded by financial constraints that have prevented the Ministry of Energy from formally launching the RAA mapping process, threatening Romania’s ability to meet in time its national renewable energy targets.

To address these challenges, this policy position recommends:

  • establishing a permanent multi-stakeholder working group to oversee implementation;
  • adopting a GIS-based multi-criteria methodology for possible site selection;
  • prioritising degraded and non-agricultural lands for renewable energy development, avoiding areas that are sensitive from a biodiversity perspective;
  • developing a centralised open-source spatial data platform;
  • integrating biodiversity safeguards and addressing the cumulative impact between these areas and any other existing or planned infrastructure with strategic environmental assessments;
  • developing, implementing and monitoring rules to mitigate the effects of development in each acceleration zone on nature (mitigation rulebook);
  • strengthening stakeholder engagement processes with a particular focus on local communities in future acceleration zones;
  • ensuring alignment between RAA planning and national grid expansion strategies.

A successful implementation of these recommendations requires the adoption of the draft Government Emergency Ordinance (GEO) on RED III transposition, followed by institutional capacity building and technical training. Insights from RENewLand’s pilot areas will provide evidence to support national-scale implementation. By adopting a coordinated, science-based, and inclusive approach to spatial planning, Romania can establish a resilient framework for renewable energy development that accelerates the clean energy transition while maintaining environmental integrity and social cohesion.

RENewLand is part of the European Climate Initiative (EUKI) of the German Federal Ministry for Economic Affairs and Climate Action (BMWK). The opinions put forward in this study are the sole responsibility of the author(s) and do not necessarily reflect the views of the Federal Ministry for Economic Affairs and Climate Action (BMWK).

Mihai Constantin, EPG Senior Researcher

Mihai Constantin is a Senior Researcher at the Energy Policy Group, where he focuses on energy policies on topics such renewable energy and decarbonisation policies. As part of the Energy Systems Department he has contributed to a series of reports and policy papers addressing topics such as offshore wind development, solar energy potential, coal phase-out etc. At the same time, he engaged in advocacy activities with different stakeholders in order to promote the collaboration between public authorities, industry, and civil society on topics such as the development of offshore wind (through the Black Sea Renewable Coalition) or designating acceleration areas for renewable energy.

Mihai has a Master Degree in European Economics at Bucharest University of Economic Studies.

He has expertise on public policies in the fields of energy, climate change and economics. He also occupies a position of Senior Energy Expert at the World Bank. Before joining EPG, he worked for WWF Romania as Climate & Energy Manager and as Advisor on Public Policies in the Romanian Parliament.

Contact: mihai.constantin@epg-thinktank.org

METODOLOGIE pentru desemnarea zonelor de accelerare a energiei regenerabile utilizând metoda multicriterială de luare a deciziilor – MCDM și sistemul de informații geografice – GIS

Energy Policy Group
-
0

Directiva revizuită privind energia regenerabilă (RED – 2023/2413) a fost adoptată la 31 octombrie 2023. Articolul 15c prevede că statele membre adoptă unul sau mai multe planuri de desemnare a zonelor de accelerare a energiei regenerabile (RAAs – Renewable Acceleration Areas) pentru unul sau mai multe tipuri de surse de energie regenerabilă până la 21 februarie 2026. RAAs sunt zone în care se preconizează că implementarea proiectelor de energie regenerabilă dintr-o anumită tehnologie nu va avea un impact semnificativ asupra mediului. Comisia Europeană a publicat Ghidul privind desemnarea zonelor de accelerare pentru sursele regenerabile de energie în mai 2024 [SWD (2024) 333 final]. Ghidul oferă recomandări fără caracter obligatoriu pentru desemnarea zonelor de accelerare și se concentrează pe cartografierea zonelor de accelerare pentru proiectele privind energia solară și energia eoliană  în mediul terestru (onshore).

În conformitate cu ghidul, desemnarea zonelor de accelerare se realizează în două etape principale. Etapa 1 este pregătirea planurilor de desemnare a zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile pentru tehnologia sau tehnologiile specifice care urmează să fie implementate în diferite zone, care include identificarea RAAs ( excluzând zonele prioritare, pe baza hărților de sensibilitate). Etapa 2 constă în supunerea planurilor  la procedura de evaluare strategică de mediu (SEA). Fiecare zonă propusă ca și zonă de accelerare va avea propriul său regulament (mitigation rulebook), conținând măsuri de atenuare a impactului, cât mai specific posibil și legat de condițiile/contextul local.

De asemenea, se preconizează că obiectivele în materie de energie regenerabilă vor fi îndeplinite prin creșterea suprafeței ocupate de surse de energie regenerabilă. Joint Research Center (JRC) a cartografiat potențialul tehnic și caracterul adecvat al terenurilor pentru implementarea energiei regenerabile în UE. În cadrul analizei, terenurile adecvate pentru sursele de energie regenerabilă sunt definite ca terenuri considerate optime pentru exploatarea durabilă. Cartografierea a exclus zonele bogate în biodiversitate, rezervațiile naturale și terenurile agricole productive, acordând în același timp prioritate zonelor construite și terenurilor agricole degradate cu perspective limitate. Cercetările arată că sunt disponibile suficiente terenuri adecvate pentru atingerea obiectivelor în materie de energie regenerabilă, departe de zonele cele mai sensibile din punct de vedere ecologic. Din acest motiv, desemnarea rapidă a RAAs este semnificativă pentru selectarea terenurilor cu caracteristici adecvate (EEB 2024).

Prin urmare, este deosebit de important să se dezvolte o metodă de definire a zonelor cu un nivel scăzut de conflict și sensibilitate, care să poată fi utilizată în procedurile de planificare spațială și de reglementare. Identificarea zonelor de accelerare necesită utilizarea unei metodologii care poate integra interesele diferitelor sectoare și punctele de vedere ale diferiților actori. Prin urmare, pe parcursul întregului proces, este important să se consulte în permanență experți și părți interesate din diferite domenii legate de energia regenerabilă (de exemplu, tehnic, de mediu, social).

Acest studiu a fost elaborat pentru Energy Policy Group (EPG), în contextul proiectului RENewLand, finanțat de Inițiativa Europeană privind Clima (EUKI). Obiectivele proiectului includ: propunerea unei abordări multisectoriale a procesului de desemnare a zonelor naționale de accelerare a energiei solare și eoliene onshore și prezentarea unei metodologii bazate pe date științifice pentru planificarea spațială integrată a acestor zone în trei regiuni pilot din România, Bulgaria și Ungaria. Studiul de față își propune să ofere o bază metodologică pentru prima parte a etapei 1 prezente în Ghidul privind desemnarea zonelor de accelerare a energiilor regenerabile, și anume să elaboreze o propunere metodologică pentru cartografierea zonelor de accelerare pentru energia regenerabilă. În urma unei ample analize a literaturii de specialitate, se propune o metodă de planificare spațială care integrează diferitele aspecte disciplinare legate de energia regenerabilă, utilizând un sistem de informații geografice (GIS) și instrumente multicriteriale de luare a deciziilor (MCDA). În dezvoltarea metodei recomandate, se propune un proces de analiză pentru două tipuri de surse de energie (solară și eoliană) în funcție de RED[1], prin crearea mai multor scenarii. Evaluarea acestor scenarii poate contribui la procesul de desemnare a zonelor.

Citește studiul

Comprehensive methodology for designation of Renewable Acceleration Areas using MCDM and GIS

Energy Policy Group
-
0

The revised Renew­able Energy Directive (RED – 2023/2413) was adopted on 31st October 2023. Article 15c states that Member States shall adopt one or more plans designating renewable acceleration areas (RAAs) for one or more types of renewable energy sources by 21 February 2026. RAAs are areas where the deployment of renewable energy projects of a specific technology is not expected to have significant environmental impacts. The European Commission published the Guidance on designating renewables acceleration areas in May 2024 (SWD (2024) 333 final). The guide provides non-binding recommendations for the designation of acceleration areas and focuses on mapping RAA areas for ground-mounted solar and onshore and offshore wind projects.

According to the guide, there are two main steps to RAA designation. Step 1 is the preparation of RAA plans for the specific technology or technologies to be deployed in the different areas, which includes the identification of the RAAs (taking into account priority and excluded areas, sensitivity mapping). Step 2 is the submission of the plans to the strategic environmental assessment (SEA) procedure, including the preparation of a rulebook consisting of a set of rules for the mitigation measures to be adopted in the areas. Each RAA will have to go through a SEA assessment and have its own rulebook as specific as possible and related to local conditions/context.

Increasing renewable energy targets are also expected to be met by an increase in the area occupied by renewable energy sources. The EU’s Joint Research Centre (JRC) has mapped the technical potential and land suitability for the deployment of renewable energy in the EU. In the analysis, land suitable for renewable energy sources is defined as land considered optimal for sustainable exploitation. The mapping excluded biodiversity-rich areas, natural reserves, and productive agricultural land while giving priority to built-up areas and degraded agricultural land with limited prospects. Research shows that sufficient suitable land is available to meet renewable energy targets away from the most environmentally sensitive areas. For this reason, the quick designation of RAAs is significant to select lands with suitable characteristics (EEB 2024).

It is therefore particularly important to develop a method for defining low-conflict, low-sensitive areas that can be used in spatial planning and regulatory procedures. Identifying acceleration areas requires using a methodology that can integrate the interests of different sectors and views of different actors. Throughout the process, it is therefore important to continuously consult with experts and stakeholders from different fields related to renewable energy (e.g. technical, environmental, social).

This study has been prepared for the Energy Policy Group (EPG) in connection with the RENewLand project funded by the European Climate Initiative (EUKI). The objectives of the project include enabling a multi-sector approach to the process of designating national solar and onshore wind acceleration areas and presenting a science-based methodology for integrated spatial planning of these areas in three pilot regions in Romania, Bulgaria, and Hungary. The present study aims to provide a methodological basis for the first part of step 1 present in the Guidance on designating renewables acceleration areas, i.e. to develop a methodological proposal for mapping RAA areas. Followed by an extensive literature review, we propose a method for spatial planning that integrates the different disciplinary aspects related to renewable energy using geographic information system (GIS) and multi-criteria decision making (MCDA) tools. In developing the recommended method, we propose a process of analysis for two types of energy sources (solar and wind) according to RED, by creating several scenarios. Examining these scenarios can help the area designation process.

Read more

Prețurile la energie post-plafonare: impact asupra pieței și consumatorilor

Energy Policy Group
-
0
Prețurile la energie post-plafonare: impact asupra pieței și consumatorilor

În luna noiembrie 2021, România a introdus schema de plafonare a prețurilor la energie electrică și gaze naturale prin Ordonanța de Urgență (OUG) 118/2021, pentru a sprijini consumatorii în sezonul rece 2021-2022. Măsura a fost adoptată la aproximativ un an după liberalizarea completă a pieței de energie electrică (1 ianuarie 2021) și gaze naturale (1 iulie 2020), ca urmare a creșterii prețurilor post-liberalizare, a impactului crizei Covid-19 și a conflictului din Ucraina.

Ulterior, schema a fost prelungită în mod repetat pentru a proteja consumatorii, în special cei vulnerabili, de efectele creșterii prețurilor energiei în întreaga Uniune Europeană. Schema a avut rolul de a tempera șocurile din piața de energie cauzate de războiul din Ucraina, cu consecințe în ceea ce privește inflația, puterea de cumpărare a populației, cererea agregată și creșterea economică.

La mai bine de trei ani de la introducerea schemei, începutul anului 2025 a fost marcat de o incertitudine privind prelungirea acesteia. Incertitudinea era determinată de faptul că termenul de aplicare era prevăzut să expire în luna martie. În februarie 2025, Guvernul României a adoptat OUG 6/2025, care prevede extinderea perioadei de plafonare a prețurilor pentru energia electrică cu încă trei luni, până la finalul lunii iunie 2025 și pentru gaze naturale cu un an, până la finalul lunii martie 2026.

Conform notei de fundamentare a OUG, autoritățile justifică prelungirea prin contextul geopolitic din Ucraina, temperaturile scăzute de la mijlocul lunii februarie și sprijinul acordat de România Republicii Moldova după sistarea tranzitului de gaze prin Ucraina. Totuși, se poate aprecia că argumentele prezentate sunt insuficiente și necesită o fundamentare mai solidă pentru a susține în mod convingător poziția exprimată. Deși temperaturile au fost scăzute în luna februarie, România a avut o toamnă târzie și o primă jumătate de iarnă cu temperaturi mult mai ridicate decât media obișnuită a perioadei. Astfel, golirea stocurilor de gaze naturale nu poate fi explicată doar prin temperaturile scăzute din februarie, ci și printr-o problemă de gestionare, iar acest aspect este automat transpus în noile facturi. Un alt motiv invocat de autorități a fost sărăcia energetică, cu referire la raportul Băncii Mondiale din 2024.

Această publicație oferă o analiză succintă menită să evidențieze potențialul impact determinat de eliminarea schemei de plafonare a prețurilor la energie asupra consumatorilor casnici. Documentul propune o serie de măsuri imediate pe care autoritățile le-ar putea lua în considerare pentru a atenua impactul asupra facturilor consumatorilor casnici. EPG va publica ulterior o analiză dedicată problemelor structurale care influențează prețurile energiei. Noua publicație va include o componentă extinsă privind sectorul industrial, în continuarea celei prezente, vizând recomandări de politici publice pe termen mediu și lung.

Clarificare, 11.06: Odată cu apropierea reliberalizării pieței de energie electrică, la finele lunii iunie, noile oferte ale furnizorilor permit deja o imagine de ansamblu privind gama de prețuri din facturile consumatorilor casnici (link).

Față de aceste valori, publicația EPG din 21.05.2025, în care au fost analizați factorii determinanți de formare a prețului energiei la consumatorul final, estima o valoare medie a prețului de 1,156 RON/kWh. Estimarea noastră s-a bazat exclusiv pe componentele de preț reflectat în factura consumatorilor casnici și a plecat de la evoluția prețului energiei electrice pe piețele centralizate în anul 2024, precum și pe actualizarea tarifelor de rețea și a elementelor fiscale.

Pe de altă parte, așa cum se arată în publicație, analiza EPG nu a inclus costurile potențiale ale furnizorilor cu dezechilibrele din piața de energie electrică, deși acest element are un impact în factura finală. De asemenea, costurile cu „profilarea” ofertei de furnizare la tiparul specific de consum al consumatorului final are un impact de preț. Cumulat, estimăm că aceste două componente pot adăuga aproximativ 15% la estimarea noastră inițială de preț mediu, în funcție de zonă și de comportamentul specific de consum.

alex ciocan enpg
Alexandru Ciocan, EPG Senior Researcher

Alexandru Ciocan become a member of the EPG team at the end of 2023 and started working as a Senior researcher in the Energy System Programme. Previous he has working extensively for almost 10 years in the field of hydrogen-based technologies, renewable energies sources and lithium-ion batteries. Between 2012 and 2021 he held various research positions at the National R&D Institute for Cryogenic and Isotopic Technologies – ICSI Rm. Valcea.

Nevertheless, Alexandru gained experience in the energy policy, following his contribution to the national strategic documents from the position of Senior Advisor within the Energy Policy and Green Deal Department into the Ministry of Energy of Romania between 2021 – 2023.

Since 2017 Alexandru holds a PhD in engineering sciences from the IMT Atlantique as well as the University Politehnica of Bucharest.

Contact: alexandru.ciocan@epg-thinktank.org

Valorificarea achizițiilor publice ecologice pentru transformarea producției de oțel și ciment în Europa Centrală și de Est

Energy Policy Group
-
0
Valorificarea achizițiilor publice ecologice pentru transformarea producției de oțel și ciment în Europa Centrală și de Est

Industria Uniunii Europe (UE) se află într-un moment de răscruce și va trece printr-un proces de transformare profundă, astfel încât să își mențină competitivitatea pe termen lung. Pentru Europa Centrală și de Est (ECE), urgența acestei transformări este amplificată de importanța economică și strategică a industriei grele, precum și de potențialul acesteia de a deveni un hub pentru producția industrială curată. Printre varietatea de instrumente menite să sprijine transformarea industrială, crearea de piețe pentru produsele industriale curate reprezintă un mecanism esențial care poate îmbunătăți predictibilitatea cererii pentru astfel de produse și întări justificarea economică în vederea realizării tranziției către o producție industrială cu emisii reduse de carbon. Achizițiile Publice Ecologice (APE) ar putea fi un instrument crucial în acest sens, unde statul, autoritățile naționale și locale pot deveni primii mari achizitori de produse industriale curate – în special oțel și ciment – care sunt utilizate pe scară largă în proiectele de construcții publice și ale căror transformare sustenabilă necesită sprijin financiar și o predictibilitate a veniturilor. Având în vedere că multe țări din ECE investesc masiv în infrastructura publică (drumuri, căi ferate, poduri, etc.) și se preconizează o creștere a stocului de clădiri publice, APE pot contribui în mod semnificativ la stimularea producției interne de oțel și ciment curat –  două dintre cele mai poluante industrii– contribuind atât la poziționarea statelor ECE ca furnizori importanți în lanțurilor valorice industriale, cât și la reducerea amprentei de carbon a sectoarelor de construcții aflate în expansiune. 

După o perioadă de dezindustrializare rapidă începând cu anii 1990, regiunea ECE produce în prezent mai puțin de o cincime din producția UE de oțel și aproximativ o treime din producția de ciment. Totodată, este un consumator important al acestor produse industriale, contribuind cu aproape o treime din consumul de oțel și ciment al UE în 2023. Aceste cifre sunt susținute de un sector al construcțiilor în ECE în plină expansiune, o creștere peste medie a investițiilor în infrastructura de transport și utilități, precum și de industria auto – un consumator major de oțel. Anumite state din regiunea ECE sunt importatori semnificativi și în creștere de oțel și ciment: Polonia a importat în 2023 echivalentul a două treimi din consumul intern, în timp ce importurile de ciment în România au înregistrat o creștere de aproape 500% în perioada 2016 – 2023. Această situație subliniază potențialele oportunități de reducere a dependenței de importuri prin stimularea producției interne de oțel și ciment, în mod special odată ce Mecanismul de Ajustare a Carbonului la Frontieră va crea condiții echitabile de concurență pentru industria europeană cu emisii reduse de carbon în competiția cu importurile mai ieftine, poluante și energo-intensive.  

Pentru a estima potențialul utilizării APE ca instrument de stimulare a producției industriale curate din ECE, acest studiu oferă o estimare de prim nivel a cantităților de oțel și ciment utilizat în construcțiile publice din cele 12 state ale regiunii ECE (Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehia, Slovacia, Austria, Ungaria, Slovenia, Croația, România și Bulgaria). În acest sens, studiul utilizează o metodologie adaptată și o combinație de surse de date, astfel încât să fie estimate cantitățile de produse din oțel lungi și plate, precum și de ciment achiziționate de autoritățile publice. De asemenea, au fost calculate potențialele reduceri de emisii ce pot fi obținute prin impunerea unor limite obligatorii ale amprentei de carbon în achizițiile publice și estimează impactul asupra bugetelor naționale alocate achizițiilor publice. Estimăm că în total, consumul anual de oțel și ciment în construcțiile publice, din țările care fac obiectul acestui studiu, este de aproximativ 4,5 milioane de tone și respectiv 15,6 milioane tone. Această cantitate reprezintă echivalentul a 3,1% și 9,5% din consumul total de oțel și ciment din UE. Consumul de oțel este, cel mai probabil, subestimat din cauza ipotezelor prudente privind cantitatea de oțel utilizată în mod obișnuit în construcțiile europene. 

Impunerea unor praguri de emisii aproape zero în construcțiile publice din ECE ar contribui la reduceri estimate de emisii de 9,9 milioane tone de CO2 anual în țările analizate, ceea ce  echivalează cu 616 milioane de euro în costuri aferente certificatelor de emisii UE (EUA), la prețul actual de 62 de euro per tonă de CO2. Impactul achizițiilor publice de oțel și ciment cu emisii reduse asupra bugetelor publice este dificil de stabilit, din cauza incertitudinilor semnificative legate de prețul premium al producției de oțel și ciment curat. Estimările de prim nivel din acest studiu indică un impact asupra costurilor cuprins între 0,11% (Austria) și 1,35% (România) ca pondere din bugetul total al achizițiilor publice. Acuratețea acestor estimări depinde de variațiile costurilor de producției industrială între țări, determinate de prețurile la inputuri (ex. prețul energiei electrice regenerabile) și de mecanismele de sprijin financiar pentru producătorii industriali (ex. subvențiile). 

Piața considerabilă a construcțiilor publice din Europa Centrală și de Est, la care ar putea contribui inclusiv sectorul privat al construcțiilor, industria auto, construcțiile navale și alte sectoare, indică un rol esențial pentru mecanismele de creare a piețelor pentru produsele industriale curate. Pentru a valorifica oportunitățile de lansare a unei piețe pentru oțelul și cimentul curat în Europa Centrală și de Est, factorii de decizie de la nivelul UE și național ar putea lua în considerare câteva recomandări: 

  • Îmbunătățirea monitorizării și colectării datelor privind achizițiile publice, pentru a permite urmărirea cheltuielilor cu materiale de construcții și, în cele din urmă, respectarea criteriilor de mediu și/sau de producție locală.
  • Dezvoltarea de etichete clare pentru oțelul, cimentul și betonul verde, bazate pe traiectorii ambițioase de decarbonizare și care să depășească referințele existente ale Sistemului UE de Comercializare a Certificatelor de Emisii.
  • Transformarea APE într-o parte integrantă a altor instrumente de sprijin pentru transformarea industrială, recunoscând rolul important al dezvoltării infrastructurii și finanțării prin Politica de Coeziune, precum și importanța sectoarelor auto și de construcții navale ca surse majore pentru cererea de oțel.
  • Asigurarea unei capacități instituționale adecvate pentru implementarea robustă a APE, astfel încât să fie asigurată sustenabilitatea conformității și a monitorizării, evitând în același timp sarcini disproporționate asupra producătorilor industriali (în special asupra IMM-urilor).
  • Consolidarea cooperării la nivel regional în ECE pentru a conecta mai bine cererea și oferta de oțel și cimentul curat în întreaga regiune, precum și pentru a facilita accesul la inputuri esențiale pentru producția industrială cu emisii reduse de carbon, cum ar fi hidrogenul regenerabil și infrastructura de transport și stocare a CO2.

Citiți întreg raportul (ENG) redactat de Luciana Miu și Sabina Strîmbovschi AICI.

Leveraging Green Public Procurement for Transforming Steel and Cement Production in Central and Eastern Europe

Energy Policy Group
-
0
Leveraging Green Public Procurement for Transforming Steel and Cement Production in Central and Eastern Europe

The EU industry is at a crossroads, and will undergo a profound transformation to maintain long-term competitiveness. For Central and Eastern Europe (CEE), the urgency of this transformation is enhanced by the continued economic and strategic importance of heavy industry and the potential to become a hub for clean industrial production. Among a portfolio of tools to support industrial transformation, lead market creation emerges as a key instrument to improve predictability of demand for clean industrial products and solidify the business case for switching to low-carbon industrial production.

Green Public Procurement (GPP) could be a key tool in this sense, making the state and subnational procurement bodies the first big buyers of clean industrial products, particularly steel and cement which are extensively used in public construction and whose low-carbon transformation requires financial support and revenue certainty. With many CEE countries investing heavily in public infrastructure (roads, railways, bridges, and others) and a growing stock of public buildings, GPP could be an essential instrument to trigger the domestic production of clean steel and cement, two of the most emissions-intensive industries, helping to position CEE countries as key suppliers in industrial value chains as well as reduce the footprint of their booming construction sectors.

Following a period of rapid deindustrialisation after 1990, the CEE region currently produces just under one-fifth of the EU’s steel and one-third of its cement. It is an important consumer of these industrial products, contributing nearly one-third of EU consumption in 2023 and one-third to cement consumption. This is accompanied by a rapidly-expanding CEE construction sector, faster-than-average growth in the buildout of transport and utilities infrastructure, and a continued key importance of the automotive industry, a major steel consumer. Certain CEE countries are significant and growing importers of steel and cement: Poland had steel imports equivalent to over two-thirds of its consumption in 2023, while cement imports in Romania saw a nearly 500% increase between 2016 and 2023. This shows potential opportunities for reducing import dependency by enhancing domestic production of steel and cement, particularly once the Carbon Border Adjustment Mechanism provides a level playing field for low-carbon European industry to compete with cheaper, emissions-intensive imports.

To estimate the potential for using GPP to stimulate clean industrial production in CEE, this study provides a first-level estimate of the volume of steel and cement used in public construction in 12 CEE countries (Estonia, Latvia, Lithuania, Poland, Czech Republic, Slovakia, Austria, Hungary, Slovenia, Croatia, Romania, and Bulgaria). It uses a tailored methodology and a combination of data sources to estimate the quantities of flat and long steel products and cement purchased by public authorities, calculate the potential emissions reductions enabled by mandating carbon footprint thresholds in public procurement, and estimate the impact on national budgets for public procurement. We estimate total annual steel and cement consumption by public construction in the study countries to be 4.5 million tonnes (Mt) and 15.6 Mt, respectively. This is equivalent to 3.1% and 9.5% of all steel and cement consumption in the EU, respectively. Steel consumption is likely underestimated due to conservative estimates on the amount of steel typically consumed in European construction.

Mandating near-zero emissions thresholds in CEE public construction results in estimated emissions reductions of 9.9 Mt CO2 annually across study countries, or €616 million in EU allowance (EUA) costs at current prices of €62/tonne CO2. The impact of near-zero steel and cement procurement on public budgets is difficult to ascertain, given the substantial uncertainty around the premium of clean steel and cement production. First-level estimates in our study indicate a cost impact ranging from 0.11% (Austria) to 1.35% (Romania) as a share of the total public procurement budget. The accuracy of these estimates will depend on the variations in industrial production costs across countries, driven by input prices (e.g., renewable electricity prices) and revenue support mechanisms for industrial producers (e.g., subsidies).

The potentially sizable market of CEE public construction, to which private construction, vehicle manufacturing, shipbuilding, and other sectors could contribute additionally, indicates a key role for lead market creation mechanisms. To leverage the opportunities for launching a market for clean steel and cement in CEE, EU and national policymakers may want to consider several recommendations:

  • Improve monitoring and data collection on public procurement, to allow the tracking of spending on construction materials and eventually compliance with environmental and/or local production criteria.
  • Develop clear labels for green steel, cement, and concrete, based on ambitious decarbonisation trajectories and going beyond the existing benchmarks of the EU Emissions Trading System.
  • Make GPP an integral part of other support instruments for industrial transformation, recognising the key role of infrastructure development and funding under the Cohesion Policy, as well as the automotive and shipbuilding sectors as sources of steel demand.
  • Ensure that institutional capacity is sufficient to implement GPP robustly, guaranteeing sustainability of compliance and monitoring while avoiding disproportionate burdens on industrial producers (particularly SMEs).
  • Increase regional cooperation across the CEE region to link supply and demand for clean steel and cement across the region, as well as for essential inputs for low-carbon industrial production such as renewable hydrogen and CO2 transport and storage.

This report has been funded by the Bellona Foundation. The views expressed in the report are the sole responsibility of their authors, and do not necessarily represent Bellona’s position.

luciana miu - epg
Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy

Luciana Miu is Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She oversees the work of the Clean Economy division, including industrial decarbonisation, building energy efficiency, and climate governance and policy. Luciana also conducts in-depth research and stakeholder engagement primarily in the field of industrial decarbonisation and carbon capture and storage. 

Luciana is an expert in industrial decarbonisation and building energy efficiency, with a focus on consumer behavior, systems thinking and policy. She is also trained in renewable energy engineering and a highly skilled communicator with significant experience in stakeholder engagement on sustainability projects. Luciana has extensive experience in data collection and analysis, including conducting nationally representative surveys and statistical analysis and modelling in STATA. She is also well-versed in behavioral frameworks and socio-technical systems approaches to sustainability. 

She holds a PhD in energy efficiency from Imperial College London, and an MSc in Sustainable Energy Systems and BSc in Environmental Science from the University of Edinburgh. Her PhD thesis has resulted in 3 publications in peer-reviewed journals, including Energy Policy and Energy Research and Social Science.  

Luciana is passionate about youth engagement in the energy transition, and is one of the founders of the European Youth Energy Network, the first network of youth-led, energy-focused organisations in the EU. She is a native speaker of Romanian and English, is fluent in French and has basic knowledge of German and Danish.  

Contact: luciana.miu@epg-thinktank.org

123...37Page 1 of 37

Contact

Email: office@epg-thinktank.org
Address: Constantin Noica, 159 060052, Bucharest, Romania

Copyright © 2022 EPG.
All Rights Reserved