Noile standarde de performanță energetică, alături de obiectivele privind ritmul și amploarea renovărilor clădirilor, introduse prin directive UE—Directiva revizuită privind performanța energetică a clădirilor (EPBD) și Directiva privind eficiența energetică (EED)—reflectă un efort intensificat de reducere a emisiilor din sectorul clădirilor din UE.

Scopul este de a alinia sectorul mai strâns la traiectoria de decarbonizare necesară atingerii obiectivului de neutralitate climatică până în 2050. Aceste eforturi riscă însă să fie subminate atunci când, odată finalizate, renovările nu reușesc să realizeze economiile de energie și reducerile de emisii de CO₂ preconizate.

Așteptările sunt ca clădirile publice să dea tonul în ceea ce privește ritmul, amploarea și calitatea renovărilor. Cu toate acestea, datele arată că multe renovări nu reușesc să genereze economiile de energie preconizate, atunci când clădirile sunt date în folosință. Decalajul de performanță energetică reprezintă diferența dintre performanța prevăzută (calculată) și performanța energetică reală (operațională). Deși este de așteptat să existe o anumită abatere din cauza ipotezelor de modelare, cercetările indică faptul că acest decalaj poate fi semnificativ. În țările din Europa Centrală și de Est (ECE), datele privind amploarea și factorii determinanți ai acestui decalaj rămân limitate.

Prezentul ghid se bazează pe evaluări naționale realizate în Bulgaria, România, Polonia și Croația, pe consultările cu părțile interesate și pe activitățile de diseminare desfășurate în cadrul proiectului OUR-CEE, cu scopul de a elabora un set de măsuri concrete pe care factorii de decizie de la nivel național și local să le poată pune în aplicare pentru a remedia performanțele slabe în domeniul renovării clădirilor publice. Pe baza obstacolelor  identificate în toate cele patru țări și în regiune, măsurile sunt structurate astfel încât să acopere toate etapele procesului de renovare: finanțarea, costurile operaționale, implementarea proiectului, precum și utilizarea clădirii după renovare.

Finanțare:  

• Elaborarea de programe de finanțare menite să sprijine atingerea celor mai înalte standarde de performanță, inclusiv includerea monitorizării post-renovare în costurile eligibile; 

• Utilizarea foilor de parcurs pentru renovarea clădirilor sau a pașapoartelor de renovare a clădirilor pentru a repartiza investițiile pe mai multe cicluri bugetare; 

• Acolo unde este posibil, corelarea finanțării cu economiile de energie verificate, prin intermediul unor scheme precum cele ale companiilor de servicii energetice (ESCO); 

• Combinarea subvențiilor publice cu împrumuturi sau alte forme de finanțare privată. 

Costuri operaționale: 

• Crearea și menținerea unei baze de date coerente cu privire la caracteristicile clădirilor, consumul de energie, performanța sistemelor și intervențiile anterioare; 

• Acordarea priorității renovărilor în cazurile în care consumul de energie și costurile de exploatare sunt ridicate; 

• Elaborarea de planuri de renovare la nivel local, cu obiective clare pentru transformarea parcului de clădiri publice într-unul de înaltă eficiență; 

• Utilizarea foilor de parcurs pentru renovarea clădirilor sau a pașapoartelor de renovare a clădirilor pentru a structura intervențiile și a atinge obiective de performanță incrementale, asigurarea faptului că măsurile sunt compatibile și nu creează un efect de blocare; 

• Asigurarea alinierii între actorii tehnici, financiari și administrativi pe parcursul întregii faze de planificare. 

Punerea în aplicare: 

• Utilizarea unor strategii de achiziții publice orientate către performanță, care să integreze obiective de performanță energetică, standarde de calitate și obligații de monitorizare; 

• Consolidarea supravegherii și controlului la fața locului pentru a asigura respectarea specificațiilor de proiectare; 

• Asigurarea unei execuții de înaltă calitate încă din etapa de achiziție, prin stabilirea unor condiții pentru contractori care să garanteze că forța de muncă este instruită corespunzător în ceea ce privește metodele de construcție eficiente din punct de vedere energetic; 

• Extinderea competențelor, cunoștințelor, expertizei și capacității personalului municipal pentru a realiza renovări ale clădirilor publice la cele mai înalte standarde de performanță energetică. 

Monitorizare: 

• Asigurarea urmăririi sistematice a performanței energetice pentru a verifica dacă economiile preconizate au fost realizate în condiții de funcționare, utilizând sisteme de gestionare a energiei clădirilor (BEMS) acolo unde sunt disponibile, sau facturile de energie ca instrument de monitorizare mai simplu; 

• Asigurarea colectării consecvente a datelor la nivel municipal pentru a sprijini atât planurile locale de gestionare și renovare a clădirilor publice, cât și raportarea la nivel național; 

• Stabilirea unor cadre de monitorizare, specificând indicatori-cheie de performanță (KPI) precum consumul de energie, emisiile de CO2 și calitatea mediului interior (IEQ). 

• Utilizarea cadrelor și instrumentelor existente ⎯ a certificatelor de performanță energetică (EPC), a indicatorului de pregătire pentru tehnologii inteligente (SRI), a foilor de parcurs pentru renovarea clădirilor sau a pașapoartelor de renovare a clădirilor ⎯ pentru a sprijini monitorizarea și conformitatea. 

Citește publicația integrală, în limba engleză, aici.

Tehnologiile de gestionare a carbonului (CM) ar putea juca un rol semnificativ în sprijinirea regiunilor de Tranziție Justă din România, permițând reducerea emisiilor, precum și menținerea activității industriale și protejarea locurilor de muncă în regiunile dependente de industria grea. România se află într-o poziție favorabilă pentru a promova aceste soluții, având în vedere concentrarea sectoarelor cu emisii greu de redus în aceste regiuni și condițiile geologice favorabile pentru stocarea CO₂.

Deși strategiile naționale recunosc importanța atât a captării și stocării carbonului (CCS), cât și a captării, utilizării și stocării carbonului (CCUS) pentru decarbonizarea acestor industrii, angajamentele nu se reflectă încă în cadre concrete de planificare sau implementare regională.

Analiza subliniază necesitatea unei mai bune integrări a CM în eforturile regionale de decarbonizare și în planificarea mai amplă a tranziției, întrucât progresul actual este încetinit de o dicrepanță între prioritățile naționale și realitățile locale. Adresarea acestei probleme va necesita o abordare mai coerentă, care să coordoneze mediul politic, industria și comunitățile. Prin valorificarea eforturilor de reconversie profesională, asigurarea unei implicări timpurii și transparente a comunității, dar și prin clarificarea rolurilor actorilor implicați la toate nivelurile, gestionarea carbonului ar putea contribui nu numai la obiectivele climatice, ci și la stabilizarea socio-economică a regiunilor de Tranziție Justă.

Citește publicația integrală în limba engleză aici.

Studiul analizează modul în care cetățenii, comunitățile locale, industria, societatea civilă și autoritățile publice din România înțeleg și evaluează tehnologiile de gestionare a carbonului, în special captarea și stocarea dioxidului de carbon (CCS). Aceasta este considerată printre soluțiile relevante pentru reducerea emisiilor în sectoarele industriale greu de decarbonizat. Analiza se bazează pe un sondaj național, focus-grupuri și interviuri cu actori relevanți, oferind o imagine integrată asupra nivelului de informare, a percepțiilor cetățenilor privind riscurile și beneficiile implementării acestor tehnologii dar și a condițiilor în care acestea ar putea fi acceptate social.  

Rezultatele indică faptul că nivelul de cunoaștere în rândul populației este încă redus.  Această situație reflectă mai degrabă un deficit de informare decât o opoziție. Participanții la focus grupuri au manifestat interes și disponibilitate de a înțelege subiectul atunci când au primit explicații clare, ceea ce sugerează că acceptarea poate fi influențată prin informare și comunicare timpurie.  

În același timp, studiul arată că percepțiile sunt condiționate de nivelul de încredere în instituții, acest element fiind considerat la fel de important ca aspectele tehnice ale tehnologiei. Lipsa transparenței sau comunicarea insuficientă pot submina rapid acceptarea, indiferent de potențialele beneficii ale proiectelor.  

De asemenea, acceptarea și fezabilitatea implementării sunt asociate cu existența unor roluri instituționale clar definite, a unor proceduri coerente și a unei coordonări eficiente între nivelul național și cel local. Autoritățile locale au subliniat în mod particular limitările legate de expertiza tehnică și de capacitatea administrativă, precum și nevoia de ghiduri practice și de clarificarea responsabilităților, aspecte care le pot influența direct capacitatea de a gestiona implicațiile sociale a potențialelor proiecte.  

Gradul în care beneficiile sunt înțelese și percepute de public influențează în mod direct acceptarea. Pentru cetățeni și autoritățile locale, relevanța acestor tehnologii este evaluată în principal în funcție de impactul concret asupra locurilor de muncă, competitivității industriale și dezvoltării regionale, mai degrabă decât prin raportare la argumente generale privind schimbările climatice. În același timp, riscurile percepute sunt legate mai ales de distribuția costurilor, posibile creșteri ale prețurilor la energie, capacitatea instituțiilor de a gestiona proiectele și transparența procesului decizional. 

Studiul arată, de asemenea, că industria, societatea civilă și mediul academic sunt în mare parte de acord asupra rolului acestor tehnologii în sectoarele industriale greu de decarbonizat, chiar dacă există în continuare diferențe privind modul de implementare, finanțarea și prioritățile de politici publice. 

România se află într-o etapă timpurie, dar favorabilă, în care percepția publică asupra captării și stocării dioxidului de carbon este încă în formare. Nivelul de acceptare depinde în mare măsură de calitatea guvernanței, de resursele și organizarea administrativă și de modul în care instituțiile comunică, se coordonează și demonstrează că proiectele sunt gestionate transparent și în beneficiul economiei și al comunităților.  

Citește publicația integrală în limba engleză aici.