The revised Energy Performance of Buildings Directive (EPBD) brings new provisions on accounting and managing whole-lifecycle carbon dioxide emissions in buildings. This approach, which implies addressing emissions along a building’s entire value chain (from the production of construction materials to demolition and post-demolition phases) can help increase coordination and grow low-carbon construction industries and had already been applied in several EU Member States before the revision of the EPBD. For countries yet institutionally unfamiliar with the concept of whole-life carbon (WLC), such as Romania, implementing the EPBD provisions on lifecycle emissions will imply a major regulatory overhaul.
In Romania, the major barrier to implementation of a WLC approach to buildings is the diversity and siloed application of existing legislation. Responsibilities are fragmented between multiple competent authorities, with insufficient coordination, as well as a lack of appropriate updating of policies. Existing or new policies could serve as umbrella frameworks, increasing coherence between the regulations, standards and specifications governing the materials production, construction, refurbishment, and demolition phases of buildings. Specific points of entry could be national construction laws, public procurement frameworks, or the transpositions of EU directives on sustainable materials, such as the Ecodesign for Sustainable Products Regulation.
To implement WLC and launch a low-emissions construction industry, Romania must overcome other barriers, including the high cost of producing low-carbon construction products, a lack of accessible funding and market creation instruments, low institutional capacity for implementation and cultural barriers including resistance to change driven by a lack of clarity in the benefits associated with green buildings. If these barriers are addressed, Romania’s construction sector, already an important employer and economic contributor, can create additional value by entering the green construction market, which is growing across the EU. Overcoming these barriers will also ensure compliance with the revised EPBD and aligning Romania’s construction legislation with the EU-wide transition to a low-carbon economy.
Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy
Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall.
She is passionate about volunteer work, being one of the founding members of European Youth Energy Network and a professional speaker for conferences dedicated to the role of youth in energy transition.
To reach climate neutrality by 2050, the European Union has set a 55% emission reduction target for 2030 and the European Commission has proposed a 90% reduction target for greenhouse gas emissions by 2040. Romania, through its multiple strategies and plans, has set out a vision for gradually decreasing its emissions. While these documents reflect significant strides forward for the energy transition, especially by committing to a coal phaseout calendar by 2032, they are fraught with inconsistencies and partly rely on sizeable investments in fossil capacities. Various projects on nuclear and hydro energy are also constantly announced with limited assessment of their suitability in an increasingly decarbonised power sector. In this report, we assess Romania’s energy transition pathway.
The European Gas Market Model and the European Power Market Model developed by REKK were utilised to understand the impact of Romania’s plans on emissions and the energy market and to see how Romania could resize its fossil capacity investments and achieve a carbon-neutral power sector in 2040. The models simulate a fully functional and liberalised energy markets to show the impact of different measures on wholesale energy prices.
Based on the modelling results several important conclusions can be drawn:
Romania can reach a completely decarbonised electricity production mix in 2040 with no security of supply risks by aiming to have no more than 3.5 GW1 of total installed gas-fired capacities by 2030 and by focusing more on wind power and a higher deployment of storage technologies. In contrast, the investments outlined in Romania’s National Energy and Climate Plan (NECP) do not ensure a decarbonised energy sector by 2040. The Romanian power sector would emit 9.2 MtCO2 in 2030 (which can be halved in a lower-gas scenario) and 3.5 MtCO2 in 2040, at slightly higher wholesale electricity prices. Replacing natural gas with hydrogen in 2035 in the all-installed capacities (as outlined in Romania’s Long-Term decarbonisation Strategy) would mean that these assets would no longer be utilised. This is because replacing gas with hydrogen would significantly deteriorate the cost-competitiveness of these capacities, immediately reaching a utilisation rate lower than 0.1%, given the high fuel prices of 82 EUR/MWh in 2030, according to renewable hydrogen cost estimations presented in the draft National Hydrogen Strategy. There is therefore a significant risk that even ‘hydrogen-ready’ investments would continue to operate on fossil fuels for economic reasons, consequently not achieving their promised emissions reductions.
A higher focus on wind energy (17.7 GW onshore and 7.3 GW offshore in 2040, compared to 13.1 GW altogether in official plans) can contribute to decarbonising the power sector by 2040. Romania appears to have a regional competitive advantage in wind production. The market value of wind remains higher than that of solar for all modelled years, while lower wind investments are expected in Hungary and Bulgaria.
Even with higher renewable shares than presented in official documents, Romania’s power sector can deliver on security of supply requirements. The higher balancing reserve requirement can be accommodated through investments in storage (reaching 880 MW in 2030 and 3.4 GW in 2040) covered by existing hydro capacities, new storage installations and, until 2035, gas power plants. An annual installation of 800 MW rooftop PV and 120 MW in battery can further decrease balancing pressures and slightly decrease wholesale prices (by about 1.1 EUR/MWh in 2040).
A high renewables scenario would also have a positive impact on the electricity trade balance. In either scenario, Romania becomes a net exporter of electricity from 2030. 17.5 GW of solar capacities as well as 17.7 GW onshore and 7.3 GW offshore wind is sufficient to achieve a decarbonised power sector by 2040.
Existing hydro power facilities are key for balancing a renewables-dominated power sector. However, new investments in hydro capacities (including 300 MW in small hydro installations and a 1 GW pumped hydro capacity that would come online in 2032) would only have a limited effect on electricity prices and security of supply – assuming the mentioned battery storage investments are realised.
Hard coal and lignite phaseout are manageable from a security of supply perspective, even with lower than planned investments in gas capacities. Based on market prices alone, the modelling results show that coal fired production will rarely be economical from 2025 (expected capacity factor of less than 1%).
New nuclear energy capacities can contribute to achieving a decarbonised power sector, even if the planned investments suffer delays. The modelling results show that slight delays in the construction of new nuclear (two new conventional CANDU reactors and 460 MW of small modular reactors) do not pose security of supply risks, even in a lower-gas scenario of 3.5 GW installed gas capacities. Even with such delays, Romania would continue to be a net electricity exporter after 2030 based on the expansion of its renewable capacities, albeit the prices of electricity and CO2 would be slightly higher, because of the nuclear delay.
Additionally, the refurbishment of Cernavodă’s Unit 1, scheduled for 2027–2029, which will take 700 MW out of the system, will not pose supply security risks, even in a lowergas scenario. This is because significant new renewable energy sources (RES) will begin operating, with solar energy nearly doubling from 4.3 GW to 8.2 GW and onshore wind increasing by more than 50% from 5 GW to 7.9 GW between 2025 and 2030. Natural gas capacities will increase by 500 MW, and battery storage will see an approximately fourfold growth in the same timeframe.
Mihnea Cătuți, EPG Head of Research
Mihnea is the Head of Research at EPG, coordinating the research strategy and activities within the organisation. His expertise includes EU climate and energy policy and the transition in South-East Europe. He is also an Associate in E3G’s Clean Economy Programme, contributing to the work on industrial decarbonisation.
In the past, Mihnea was an associate researcher at the Centre for European Policy Studies (CEPS), where he led the work on the future of hydrogen in the EU. He was also an associate lecturer in Public Policy at the University of York.
Mihnea has a Bachelor of Science degree from the University of Bristol and a Masters in European Public Policy from the University of York and the Central European University. He was awarded a PhD from the University of York with a thesis focusing energy and climate governance in the EU.
În siajul crizei energetice declanșate în 2022, caracterizată de un deficit de gaze naturale pe piețele europene și niveluri record ale prețurilor energiei, pompa de căldură iese în evidență ca fiind cea mai eficientă și mai puțin poluantă soluție pentru încălzirea și răcirea clădirilor.
Prezentul studiu estimează perspectivele pompelor de căldură pentru locuințe individuale și clădiri în România până anul 2030, luând în calcul tehnologiile mature comercial în prezent printr-o modelare bazată pe multiple scenarii plauzibile de adopție a tehnologiei.
Prima secțiune a studiului prezintă principiul termodinamic de funcționare al pompelor de căldură, principalele tipuri constructive și caracteristicile generale de utilizare. Supozițiile, scenariile și metodologia de lucru sunt descrise pe scurt în secțiunea 2. Secțiunea 3 redă rezultatele analizei din punct de vedere al numărului de pompe de căldură instalate, pe tipuri de clădiri și de tehnologie, precum și costurile estimate ale instalării și operării acestor sisteme.
Rezultatele includ date comparative privind consumul dislocat de gaze naturale prin înlocuirea centralelor de apartament cu pompe de căldură, împreună cu emisiile evitate de gaze cu efect de seră (CO2 echivalent). Secțiunea 4 conține o serie de recomandări de politici publice prin care este facilitată adopția pompelor de căldură în România, inspirate de bune practici din alte state membre ale UE pentru depășirea barierei costurilor mari de investiție (CAPEX) și asigurarea unui raport al prețului final energie electrică/gaze naturale care să stimuleze utilizarea pompelor de căldură.
Radu Dudău, EPG Co-Founder & President
Radu Dudău is President and co-founder of EPG. He was, from 2007 to 2023, an Associate Professor at the Bucharest University. From 2006 to 2010 he was Deputy Director at the Romanian Diplomatic Institute (Ministry of Foreign Affairs).
He graduated in Physics and Philosophy from the University of Iași. He holds a Dr. Phil. degree in Philosophy (magna cum laude) from Konstanz University (Germany) and a PhD in Political Science (International Relations) (summa cum laude) from the National School of Political and Administrative Studies (SNSPA, Bucharest).
He was a Fulbright Fellow with the National Security Program at Harvard Kennedy School of Government (2011), a New Europe College Fellow at the Danish Institute of International Relations (Copenhagen, 2006) and an OSI/FCO-Chevening scholar at Oxford University (1999-2000).
His work focuses on energy policy, energy technology, and energy markets.
Cel mai recent studiu al EPG redactat de Radu Dudău, Radu Cîrligeanu, Corina Lazăr și Sonia Florian analizează perspectivele de adoptare a pompelor de căldură în România până în 2030.
Ținta europeană de reducere cu 55% a emisiilor de carbon până în 2030 și traiectoria de neutralitate climaticăpână în 2050 necesită un plan ambițios de introducere a pompelor de căldură în vederea decarbonizării sectorului de încălzire și răcire, dar și pentru industrie.
În raport, cercetătorii EPG au evaluat costurile medii de instalare a pompelor de căldură în șase tipuri de clădiri rezidențiale considerate reprezentative pentru România – trei tipuri de case unifamiliale și trei tipuri de clădiri multifamiliale (condominii) – cu o clasă energetică suficient de ridicată.
De asemenea, au fost evaluate și costurile sistemelor mai complexe care includ pompe de căldură și panouri fotovoltaice pe acoperiș și pompe de căldură + panouri fotovoltaice + acumulatori. Pentru cele patru scenarii de adopție analizate, am estimat apoi consumul anual de energie.
Concluzii costuri de instalare:
Costuri de investiție estimate:
6.000 – 18.000 euro pentru case individuale
6.000 – 7.500 euro pentru apartamente
Costuri considerabil mai mici (1.700 – 2.100 euro) pentru pompe comune de mare capacitate (Condominium 2)
În general, costurile de investiție mai mari sunt asociate cu costuri operaționale mai mici
Adopția pompelor de căldură colective, la nivel de clădire sau de cvartal va fi facilitată de valorificarea potențialului geotermal al subsolului marilor municipii din România
Cercetătorii EPG au dezvoltat și patru scenarii de adoptare a pompelor de căldură în gospodăriile din România până în 2030, realizabile în principal prin înlocuirea centralelor individuale pe gaz din clădirile existente cu pompe de căldură: un scenariu minimal (500.000 de unități), un scenariu intermediar-moderat (700.000 de unități), un scenariu ambițios intermediar (900.000 de unități) și un scenariu optimist (1.100.000 de unități).
De asemenea, autorii au realizat modelări privind consumul anul de energie cât și emisiile anuale, pe scenariile EPG în comparație cu centralele pe gaz.
Concluzii:
La raportul actual dintre prețul gazelor și cel al energiei electrice (mai mare de 4), costul anual cu încălzirea este mai mare utilizând pompe de căldură aer-apă decât utilizând centrale pe gaz.
Adăugarea de panouri fotovoltaice pe acoperiș pentru a alimenta pompa de căldură și pentru a injecta surplusul de electricitate în rețea scade costurile anuale cu energia sub costurile agregate ale încălzirii cu centrale pe gaz – și chiar mai mult dacă în sistem este integrată o baterie.
Emisiile anuale de echivalent CO2 sunt considerabil mai mari pentru centralele pe bază de gaz, spre deosebire de pompele de căldură, respectiv pompele de căldură + panouri fotovoltaice pe acoperiș și pompele de căldură + panouri fotovoltaice + baterii.
Instalarea pompelor de căldură se va traducem în costuri evitate de îndată ce sistemul ETS2 va intra în vigoare (din 2027), punând astfel un preț și pe emisiile de carbon din sectoarele construcțiilor și transportului rutier.
Recomandări politici publice:
Introducerea unui program public administrat de Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) care să acorde până la 1.000 EUR pentru pompele de căldură aer-apă și până la 3.000 EUR pentru pompele de căldură sol-apă. Pentru un sistem compus din pompă de căldură + panouri fotovoltaice pe acoperiș + baterie, limita superioară a sprijinului ar trebui să fie de cel mult 6.000 EUR, acoperind cel mult 50% din valoarea sistemului. Un prag de subvenție mai ridicat, de 90%, ar trebui permis numai pentru consumatorii vulnerabili.
Subvențiile pentru pompele de căldură ar trebui să poată fi cumulate cu subvențiile pentru renovarea clădirilor.
Legislația ar trebui să fie adaptată rapid pentru a permite introducerea sistemelor de contorizare netă virtuală (VNM), prin care condominiile se pot bucura de toate beneficiile panourilor fotovoltaice instalate pe acoperișul comun.
Rețelele de distribuție ar trebui extinse și modernizate, pentru a putea face față unei creșteri semnificative a electrificării gospodăriilor pe care o presupun cele patru scenarii de adoptare a pompelor de căldură propuse până în 2030.
Programele publice precum Casa Verde Clasic să fie ajustate astfel încât mai mulți beneficiari să poată utiliza în comun subvențiile pentru a investi în comun într-o pompă de căldură la scară mai mare, pentru etaj sau chiar pentru întreaga clădire.
To reach climate neutrality by 2050, the European Union has set a 55% emission reduction target for 2030 and the European Commission has proposed a 90% reduction target for greenhouse gas emissions by 2040. Romania, through its multiple strategies and plans, has set out a vision for gradually decreasing its emissions. While these documents reflect significant strides forward for the energy transition, especially by committing to a coal phaseout calendar by 2032, they are fraught with inconsistencies and partly rely on sizeable investments in fossil capacities. Various projects on nuclear and hydro energy are also constantly announced with limited assessment of their suitability in an increasingly decarbonised power sector. In this report, we assess Romania’s energy transition pathway. The European Gas Market Model and the European Power Market Model developed by REKK were utilised to understand the impact of Romania’s plans on emissions and the energy market and to see how Romania could resize its fossil capacity investments and achieve a carbon-neutral power sector in 2040. The models simulate a fully functional and liberalised energy markets to show the impact of different measures on wholesale energy prices.
Based on the modelling results several important conclusions can be drawn:
Romania can reach a completely decarbonised electricity production mix in 2040 with no security of supply risks by aiming to have no more than 3.5 GW1 of total installed gas-fired capacities by 2030 and by focusing more on wind power and a higher deployment of storage technologies. In contrast, the investments outlined in Romania’s National Energy and Climate Plan (NECP) do not ensure a decarbonised energy sector by 2040. The Romanian power sector would emit 9.2 MtCO2 in 2030 (which can be halved in a lower-gas scenario) and 3.5 MtCO2 in 2040, at slightly higher wholesale electricity prices. Replacing natural gas with hydrogen in 2035 in the all-installed capacities (as outlined in Romania’s Long-Term decarbonisation Strategy) would mean that these assets would no longer be utilised. This is because replacing gas with hydrogen would significantly deteriorate the cost-competitiveness of these capacities, immediately reaching a utilisation rate lower than 0.1%, given the high fuel prices of 82 EUR/MWh in 2030, according to renewable hydrogen cost estimations presented in the draft National Hydrogen Strategy. There is therefore a significant risk that even ‘hydrogen-ready’ investments would continue to operate on fossil fuels for economic reasons, consequently not achieving their promised emissions reductions.
A higher focus on wind energy (17.7 GW onshore and 7.3 GW offshore in 2040, compared to 13.1 GW altogether in official plans) can contribute to decarbonising the power sector by 2040. Romania appears to have a regional competitive advantage in wind production. The market value of wind remains higher than that of solar for all modelled years, while lower wind investments are expected in Hungary and Bulgaria.
Even with higher renewable shares than presented in official documents, Romania’s power sector can deliver on security of supply requirements. The higher balancing reserve requirement can be accommodated through investments in storage (reaching 880 MW in 2030 and 3.4 GW in 2040) covered by existing hydro capacities, new storage installations and, until 2035, gas power plants. An annual installation of 800 MW rooftop PV and 120 MW in battery can further decrease balancing pressures and slightly decrease wholesale prices (by about 1.1 EUR/MWh in 2040).
A high renewables scenario would also have a positive impact on the electricity trade balance. In either scenario, Romania becomes a net exporter of electricity from 2030. 17.5 GW of solar capacities as well as 17.7 GW onshore and 7.3 GW offshore wind is sufficient to achieve a decarbonised power sector by 2040.
Existing hydro power facilities are key for balancing a renewables-dominated power sector. However, new investments in hydro capacities (including 300 MW in small hydro installations and a 1 GW pumped hydro capacity that would come online in 2032) would only have a limited effect on electricity prices and security of supply – assuming the mentioned battery storage investments are realised.
Hard coal and lignite phaseout are manageable from a security of supply perspective, even with lower than planned investments in gas capacities. Based on market prices alone, the modelling results show that coal fired production will rarely be economical from 2025 (expected capacity factor of less than 1%).
New nuclear energy capacities can contribute to achieving a decarbonised power sector, even if the planned investments suffer delays. The modelling results show that slight delays in the construction of new nuclear (two new conventional CANDU reactors and 460 MW of small modular reactors) do not pose security of supply risks, even in a lower-gas scenario of 3.5 GW installed gas capacities. Even with such delays, Romania would continue to be a net electricity exporter after 2030 based on the expansion of its renewable capacities, albeit the prices of electricity and CO2 would be slightly higher, because of the nuclear delay.
Additionally, the refurbishment of Cernavodă’s Unit 1, scheduled for 2027–2029, which will take 700 MW out of the system, will not pose supply security risks, even in a lowergas scenario. This is because significant new renewable energy sources (RES) will begin operating, with solar energy nearly doubling from 4.3 GW to 8.2 GW and onshore wind increasing by more than 50% from 5 GW to 7.9 GW between 2025 and 2030. Natural gas capacities will increase by 500 MW, and battery storage will see an approximately fourfold growth in the same timeframe.
Rețelele de energie electrică au un rol esențial în eforturile Uniunii Europene de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră (GES) și de a atinge neutralitatea climatică în anul 2050. Acestea trebuie să răspundă unei cereri tot mai mari de energie electrică în sectoare precum transporturile, încălzirea și răcirea, industria, producția de hidrogen regenerabil și centrele de date. Consumul de energie electrică va crește cu cel puțin 60% în perioada 2023 – 2030 la nivelul UE și al Marii Britanii. Potrivit propunerii de revizuire a Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC), consumul de energie electrică al României ar urma să crească cu aproximativ 38% în perioada 2021 – 2030, de la 46,5 TWh la 64,0 TWh.
Comisia Europeană (CE), prin Planul de Acțiune pentru rețele (EU Action Plan for Grids), estimează necesarul de investiții în rețelele de energie electrică la aproximativ 584 miliarde de euro pentru integrarea țintelor ambițioase de capacități din surse de energie regenerabilă (SRE) asumate până în anul 2030, respectiv obiectivul de 42,5% a ponderii energiei regenerabile în total consum de energie. Această sumă include atât investițiile necesare în rețelele de distribuție, cât și în cele de transport, din care 170 mld. euro sunt necesare pentru digitalizare. Astfel, importanța extinderii și modernizării rețelelor de energie electrică trebuie evidențiată în documentele strategice ale României. Infrastructura sistemului electroenergetic constituie coloana vertebrală a tranziției, întrucât facilitează integrarea SRE, asigură livrarea eficientă a energiei către consumatori și contribuie la îmbunătățirea indicatorilor de eficiență energetică prin responsabilizarea consumatorilor potrivit noului model de piață de energie electrică.
În România, nevoia de investiții în rețelele de electricitate este majoră, fiind estimată la6,8 mld. euro pentru transport și aproximativ 9,2 – 11,5 mld. euro pentru distribuție până în anul 2030. Aceste investiții sunt esențiale pentru preluarea producției de energie din surse regenerabile care va crește substanțial în perioada următoare și implicit atingerea obiectivelor din PNIESC. În lipsa acestor investiții în rețelele de energie electrică, România riscă neîndeplinirea obiectivelor climatice.
Figura 1. Estimarea investițiilor în rețeua electrică de transport din România (mil euro)
Pe lângă investițiile estimate în cadrul planului Transelectrica (TYNDP), respectiv 1,43 mld. euro până în 2030/31, în cadrul estimărilor au fost incluse și proiecte propuse, precum cele două cabluri de curent continuu la înaltă tensiune (HVDC), respectiv: (i) cablul submarin Georgia România (2,2 mld. euro) și cablul de interconectare România – Ungaria pe direcția Arad – Constanța Sud (2,75 mld. euro), care să preia energie generată de noi capcități, conform propunerii de PNIESC și să o poată evacua din Dobrogea (recunoscută pentru surplusul de energie) către Vestul țării.
Conform calculelor EPG, necesarul de investiții în sistemul de distribuție de energie electrică din România este estimat între 9,2 și 11,5 mld de euro între 2020 și 2030. Acest lucru relevă un decalaj major de 2,5 – 4,8 miliarde de euro față de investițiile planificate de către OSD din veniturile bazate pe tarife și din finanțarea UE (Fondul de Modernizare fiind principala sursă).
Figura 2. Estimarea investițiilor în rețelele de distribuție de energie electrică din România (mil euro)
Investițiile în dezvoltarea rețelelor de electrice reprezintă o șansă importantă pentru România din perspectiva modernizării infrastructurii energetice, a sporirii rezilienței sistemului și a stimulării creșterii economice. În vederea realizării acestor investiții, facem următoarele recomandări:
Un cadru de reglementare stabil, clar și favorabil investițiilor. Cadrul de reglementare actual necesită o serie de ajustări pentru a răspunde nevoilor crescute de investiții în rețelele de energie electrică. Finanțarea unei mari părți a investițiilor prin venituri bazate pe tarife va impune o povară a costurilor pentru consumatori. Cu aproximativ 400 de milioane de euro investite în rețelele de distribuție, tariful reprezintă în prezent aproximativ 30% din factura totală pentru consumatorii de joasă tensiune (5 – 5,5 euro) cu un consum mediu lunar de 100 kWh. Pentru a îndeplini obiectivele de decarbonizare, investițiile ar trebui să crească de aproape patru ori, ajungând la aproximativ 1,2 – 1,6 miliarde EUR/an până în anul 2030. Prin urmare, noua, respectiv a cincea perioadă de reglementare pentru activitatea de distribuție, care va începe în anul 2025, ar trebui să sporească stimulentele pentru ca OSD să utilizeze fondurile UE pentru investiții. În plus, ANRE ar trebui să analizeze cu atenție cele mai bune practici din alte țări ale UE în ceea ce privește sprijinirea investițiilor în rețele și accelerarea digitalizării, limitând în același timp impactul asupra consumatorilor.
Creșterea finanțării prin mecanismele financiare UE, precum Fondul de Modernizare. În prezent, a doua cea mai importantă sursă de finanțare pentru investițiile în rețelele de energie electrică din România, pe lângă veniturile de tarife, este reprezentată de sumele din FM. Acesta include două scheme de sprijin legate de rețea: (i) una dedicată OST, cu o finanțare nerambursabilă de 400 de milioane EUR, și (ii) o alta pentru OSD, bazată pe licitații, care reprezintă 1,1 mld. EUR. Deși aceste scheme sunt esențiale pentru sprijinirea investițiilor în rețele, având în vedere necesarul, suma alocată este insuficientă.
De exemplu, DSO au depus 105 proiecte în valoare de 2,4 mld. euro, ceea ce reprezintă mai mult decât dublul finanțării disponibile, rezultând un deficit de 1,3 mld. EUR. Acest deficit demonstrează necesitatea ca schema să fie extinsă cu fonduri suplimentare cât mai curând posibil, mai mult având în vedere termenul limită din 2030 pentru alocările MF. Finanțarea ar trebui să acopere nu doar propunerile de proiecte actuale. În plus, schema ar trebui prelungită în cadrul apelului actual de proiecte, pentru a preveni o potențială întârziere birocratică de 1,5 – 2 ani care ar putea apărea odată cu lansarea unei nou ghid de finanțar și care ar putea împiedica investițiile planificate, inclusiv o introducere accelerată a contoarelor inteligente (smart meters).
3. Asigurarea coerenței între documentele strategice naționale. Documentele strategice naționale, cum ar fi proiectul de PNCEN, LTS, TYNDP al OTS, planurile de dezvoltare pe zece ani ale DSO, proiectul de Strategie Națională pentru Hidrogen, Strategia Industrială Națională și planurile de investiții regionale/municipale ar trebui să fie coerente pentru a promova o viziune clară asupra căilor de dezvoltare a României, a priorităților de investiții și a finanțării disponibile. Având în vedere rolul critic al rețelelor și cerințele de investiții substanțiale pentru acest sector, strategia industrială a țării ar fi trebuit să ia în considerare contribuția acestui sector la valoarea adăugată națională și efectul său multiplicator asupra altor sectoare economice. Acest aspect este deosebit de relevant, având în vedere că mulți furnizori pentru construcția infrastructurii rețelelor sunt achiziționați la nivel național.
4. Asigurarea unei forțe de muncă calificate pentru dezvoltarea sistemului electroenergetic național. Pentru a îndeplini obiectivele de decarbonizare ale României până în 2030 și implicit cu orizontul 2050, este esențială atragerea de forță de muncă calificată, în special ingineri și specialiști tehnici. Programele de studii din liceele tehnice și universități ar trebui adaptate la noile tehnologii de rețea, la integrarea RES și la digitalizare. În plus, stimularea educației în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STEM) prin burse, stagii de practică în cadrul companiilor și dezvoltare profesională va contribui la atragerea și păstrarea talentelor în sectorul energetic. În prezent, atât OTS, cât și ODS se confruntă cu un deficit de forță de muncă, ceea ce cauzează întârzieri ale proiectelor. Având în vedere creșterea generală a cererii de forță de muncă calificată în sectorul energetic, România ar trebui să acorde prioritate reformelor menite să stimuleze și să rețină lucrătorii calificați. De asemenea, guvernul ar trebui să valorifice noile oportunități de angajare create prin tranziția energetică, promovând carierele în sectorul energetic prin programe de educație și formare profesională specifice.
5. Pregătirea pentru un scenariu de back-up, în care necesarul de investiții estimat nu va fi realizat până în anul 2030. Contextul global devine din ce în ce mai complicat, fiind planificate investiții masive în centrele de date. Producția globală de transformatoare și, în general, lanțul valoric va fi supus unor presiuni enorme, ceea ce va accentua deficitul de lichidități și de forță de muncă din România.
Electricity grids play a critical role in the European Union’s efforts to reduce greenhouse gas emissions (GHG) and become climate neutral by 2050. They must accommodate an increasing demand of clean electricity in transports, buildings’ heating and cooling, industry, production of green hydrogen, and data centres. Projections indicate a surge in electricity consumption of no less than 60% between 2023 and 2030 at EU and UK level.
According to the draft NECP, Romania’s electricity consumption is expected to grow by approximately 38% until 2030, from 46.5 TWh in 2021 to 64 TWh. The increase will be driven by the electrification of several economic sectors. The adoption of heat pumps, along with a steady rise in the number of electric vehicles (EVs) will visibly add to higher electricity consumption.
The European Commission (EC) estimates needed investments of €584bn in the power grids to achieve the integration of vastly increased RES generation – 42.5% by 2030. The figure includes both the distribution and transmission networks, with about of €170bn required for digitalisation (EU Action Plan for Grids, 2023). As Romania charts its course toward a sustainable and decarbonised energy future, the importance of expanding and modernising the transmission and distribution grids cannot be overstated. Grid infrastructure forms the backbone of the energy transition, facilitating the integration of renewable energy sources (RES) and ensuring a reliable and efficient delivery of electricity to consumers, as well as their empowerment according to the new electricity market design.
The investment needs for Romania’s electricity grids are substantial, with €6.8bn earmarked for transmission and an estimated €9.2 – 11.5bn required for distribution. Such investments are essential to accommodate the growing RES capacity and to meet the targets outlined in the draft NECP. Failure to adequately invest in the power grid risks bottlenecking the transition to clean energy and Romania’s ability to achieve its climate and energy objectives.
Investing in the power grid development represents a critical opportunity for Romania to modernise its energy infrastructure, enhance grid resilience, and drive economic growth. Strategic investment in grid modernisation will improve energy efficiency, reduce transmission losses, and bolster reliability, ultimately benefitting consumers and businesses alike. To realise these benefits, the following recommendations should be considered:
Stable and clear regulatory framework that supports investments
Increased funding from EU mechanisms such as the Modernisation Fund (MF)
Consistence between the national strategic documents
Ensure adequate workforce for grid development
Prepare for a back-up scenario in which not all investment needs are met by 2030.
Alina Arsani, EPG Head of Energy Systems
Alina Arsani is leading the Energy Systems Programme of EPG. She has experience in (macro) economic analysis and public affairs, being specialised in public policies assessment.
She is a PhD candidate at the Bucharest University of Economic Studies, where she taught microeconomics and macroeconomics courses for undergraduate students.
Before joining EPG, Alina worked for the Department for Foreign Investments and Trade within the Romanian Government, as well as a public affairs expert for one of the largest utility companies in Romania and as a manager for PwC Romania.
Regulamentul privind industria net-zero (NZIA), adoptat la sfârșitul lunii mai, marchează o nouă abordare a politicii industriale în Uniunea Europeană. Noul regulament vine ca răspuns la o îngrijorare crescândă că industria Uniunii își va pierde competitivitatea într-o lume cu emisii reduse de dioxid de carbon (CO2). Fiind încă dependentă de industria grea, dar având și un mare potențial de a dezvolta noi industrii născute din nevoia de decarbonizare, România ar trebui să privească NZIA ca pe o șansă de a deveni un jucător în industria cu emisii reduse de dioxid de carbon, precum și de a depăși barierele instituționale care împiedică de prea mult timp această dezvoltare.
Potențialul românesc acoperă un număr de industrii-cheie, cum ar fi energia regenerabilă, producția de hidrogen verde și captarea și stocarea carbonului (CCS), unde dispozițiile NZIA privind accelerarea proceselor de autorizare pot stimula semnificativ investițiile.
Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy
Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall.
Lipsa dezbaterilor la nivel național despre viitorul și impactul politicilor climatice subminează abilitatea României de a participa în negocierile importante din următorii cinci ani.
Discursul politic din campania electorală a fost complet acaparat de luptele de tranșee duse la nivel local, cu schimburi interminabile de atacuri virulente între candidați. Subiectele țintite de politicieni în strategiile lor de comunicare au fost mai puțin despre soluțiile oferite comunităților în care trăim, cât mai degrabă pe atacuri ad hominem despre (ne)cinstea adversarilor.
Între timp, cu excepția câtorva pâlpâiri timide, dezbaterile despre ideile propuse de candidații la europarlamentare au lipsit cu desăvârșire. Din păcate, acest lucru reflectă nu doar apetitul scăzut al politicienilor români de a participa la marile discuții despre viitorul UE, ci indică și absenteismul de facto al României din cele mai importante negocieri ale Uniunii pe durata următorului mandat al instituțiilor europene.
Sub presiunea crizelor succesive din ultimii ani, capitalele europene se lansează în schimburi aprige despre dezvoltarea unei politici comune de apărare, creșterea competitivității industriei, modelarea pieței interne, stimularea inovării și revoluției digitale, uniunea piețelor europene de capital, dar și gestionarea escaladării tensiunilor comerciale la nivel global, în special între SUA și China.
Unul dintre cele mai importante subiecte pentru Europa rămâne răspunsul la criza climatică. Deși obiectivele principale au fost deja stabilite prin Pactul Verde European și legislația adoptată în ultimii cinci ani, atenția se mută treptat către o perioadă de implementare, în care mai multe probleme politice rămân nerezolvate.
Prima astfel de dezbatere este despre viitorul producției industriale în Europa. Pe de-o parte, industriile energo-intensive vor trebui să se încadreze într-un calendar ambițios de reducere a emisiilor de carbon ca urmare a reformei schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii. Industrii precum cea siderurgică, a cimentului sau a produselor chimice vor trebui să suporte din 2034 din propriul buzunar costurile depline ale emisiilor lor de CO2. În același timp, lichiditatea piețelor din care producătorii industriali trebuie să își cumpere certificatele va fi din ce în ce mai limitată, deoarece din 2039 nu vor mai fi introduse în piață certificate noi.
Ca răspuns la această provocare, țări ca Germania și Franța au început să aloce miliarde de euro sub forma ajutoarelor de stat pentru acoperirea parțială a investițiilor operatorilor economici autohtoni, măsuri facilitate de suspendarea temporară a regulilor de acordare a ajutoarelor de stat în UE. Aproape 80% din ajutoarele de acest tip au fost acordate în două țări, care beneficiază de un spațiu fiscal generos comparativ cu restul statelor membre.
O situație similară se conturează și pentru atragerea producătorilor de tehnologii curate, cum ar fi panourile fotovoltaice, turbinele eoliene, electrolizoarele, bateriile sau tehnologiile de captare și stocare a dioxidului de carbon.
Aceleași state acordă deja ajutoare și facilități fiscale și au în vedere chiar și garantarea unor prețuri preferențiale pentru energia electrică pentru aceleași companii industriale. Negocierile pentru un fond european suveran care să distribuie ajutoarele financiare în mod echitabil la nivelul UE au eșuat, iar platforma „Tehnologii strategice pentru Europa” nu face decât să permită redirecționarea unor fonduri deja existente.
În lipsa unui mecanism compensatoriu de transferuri fiscale între state, dezechilibrele create în piața internă sunt evidente. Câteva soluții pentru această adevărată bombă cu ceas au fost deja enunțate. De exemplu, Enrico Letta a propus în raportul său despre redresarea pieței unice europene crearea unui fond comun care să fie alimentat cu un procent din fiecare ajutor de stat acordat în UE și care să fie apoi redistribuit pentru a compensa potențialele dezechilibre create.
Alte soluții includ negocierea de noi surse de finanțare a bugetului comun UE sau regândirea politicii de coeziune, care are deja mecanisme pentru promovarea convergenței economice între regiuni și ar putea susține relansarea industrială în zonele defavorizate. Vocile politicienilor români lipsesc din toate aceste negocieri.
O a doua mare dezbatere se conturează în jurul impactului social al tranziției și erodării susținerii cetățenilor pentru implementarea politicilor climatice. Pe lângă stimularea transformării industriale, reforma schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii mai introduce un sistem paralel bazat pe aceleași principii de piață pentru reducerea treptată a emisiilor din transportul rutier și încălzirea-răcirea clădirilor.
Tranziția energetică se mută astfel, la propriu, în casele cetățenilor. Și aici, impactul va fi cel mai mare în Europa Centrală și de Est, unde tiparele existente de sărăcie și vulnerabilitate pot fi exacerbate de impactul regresiv al unui preț al emisiilor de carbon.
Este deja evident că mecanismele europene de combatere a acestor efecte adverse sunt insuficiente. Fondul Social pentru Climă nu este doar subdimensionat, dar acesta nici nu ar trebui privit ca un mecanism cu adevărat compensatoriu pentru cei afectați de costurile emisiilor. Una dintre lecțiile recentei crize energetice este că semnalele de preț pot funcționa.
Ca dovadă, românii își instalează în număr foarte mare panouri fotovoltaice ca răspuns la creșterea prețurilor energiei, reducându-și și amprenta de carbon.
În plus, Fondul Social pentru Climă nu trebuie văzut ca un instrument de politică socială și nu poate contrabalansa fragilitatea Pilonului european al drepturilor sociale. Fără extinderea dimensiunii europene a sistemului de politică socială, UE nu poate formula răspunsuri adecvate la inechitățile socio-economice cauzate uneori chiar de propriile politici. Politica socială rămâne momentan o competență aproape exclusiv națională.
O strategie mai potrivită de reducere a impactului social al măsurilor climatice este abordarea cauzelor fundamentale ale sărăciei și vulnerabilității în țările europene. Și în acest caz, politica de coeziune a UE poate avea un rol mai important, inclusiv prin combinarea ei cu noua politică industrială, contribuind astfel la relansarea economică a regiunilor defavorizate economic. Cu excepția câtorva voci mai degrabă periferice, politicienii români sunt de negăsit și în aceste dezbateri.
Puținele idei formulate de candidații români se concentrează pe propuneri superficiale de obținere de fonduri suplimentare, fără contribuții active la schimburile de opinii despre problemele profunde ale UE. Spre exemplu, România încă nu are nici măcar un politician cu greutate care să stăpânească mecanismele piețelor de certificate de dioxid de carbon (pilonul principal al politicilor climatice UE) și să poată formula propuneri credibile despre viitorul acestor sisteme.
În schimb, în țări precum Suedia și chiar Italia, astfel de discuții se regăsesc inclusiv în paginile ziarelor de mare tiraj. Din păcate, lipsa tuturor acestor dezbateri între candidații români la europarlamentare pare să semnaleze că România va absenta pentru încă cinci ani din marile negocieri europene.
Mihnea Cătuți, EPG Head of Research
Mihnea is the Head of Research at EPG, coordinating the research strategy and activities within the organisation. His expertise includes EU climate and energy policy and the transition in South-East Europe. He is also an Associate in E3G’s Clean Economy Programme, contributing to the work on industrial decarbonisation.
In the past, Mihnea was an associate researcher at the Centre for European Policy Studies (CEPS), where he led the work on the future of hydrogen in the EU. He was also an associate lecturer in Public Policy at the University of York.
Mihnea has a Bachelor of Science degree from the University of Bristol and a Masters in European Public Policy from the University of York and the Central European University. He was awarded a PhD from the University of York with a thesis focusing energy and climate governance in the EU.
The Energy Policy Group (EPG) is a Bucharest-based non-profit, independent think-tank specialising in energy and climate policy, market analytics and decarbonisation strategy, grounded in 2014. EPG is committed to promoting long-term decarbonisation policies and actions across all economic sectors. Through publications and public events, EPG disseminates knowledge about the green transition and provides well-documented input to stakeholders and decision-makers. Its publications are freely available as research reports, opinion papers, and policy briefs. EPG’s conferences, roundtables and workshops provide a platform for informed discussion and expert analysis. EPG’s funding comes mainly from research grants, but also from sponsorships and membership fees.
About this position:
The selected intern will support the Energy Systems Programme, one of our two main research programmes within EPG. The intern wil work on “BLUECEE – Strengthening Policy and Governance Capacity for Blue Energy in Central and Eastern Europe” funded by Deutsche Gesellschaft fur Internationale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH via the European Climate Initiative (EUKI). The project aims at strengthening the capacity and readiness for multi-level governance of sustainable energy deployment in 4 CEE countries (Croatia, Poland, Romania, Bulgaria) in the Black-Adriatic-Baltic seas region (“Three Seas Initiative”). Unlocking the offshore energy potential requires changes in strategic planning that enable the necessary preconditions (enabling infrastructure, regional cooperation, co-existence with other ecological, economic, and societal interests).
The position is offered for a 6-months fixed-term internship contract in Bucharest, Romania. EPG welcomes applications from a diversity of backgrounds irrespective of age, gender, ethnicity, religious beliefs, sexual orientation, or disability.
EPG has a range of ongoing projects, including renewable energy, industrial transition, climate technologies, carbon pricing and social acceptability of climate policies. The Energy Systems Programme is currently focused on advancing the decarbonisation of the energy mix, electricity market design, RES roll out and energy infrastructure to transition to climate neutrality
Key responsibilities:
Assisting the Energy Systems team with the work on the Black Sea Renewable Energy Coalition (i.e. organizing stakeholder engagement meetings, preparing minutes of meetings, drafting policy briefs, etc.)
Drafting analysis in support of our research outputs and strategic thinking regarding offshore wind
Participating in international research teams as part of our research grant
Monitoring key policy developments at national and EU levels, in particular on offshore wind
Actively participate in the design and organisation of events, support in drafting presentations and engage with key stakeholders
Drafting op-eds and commentaries
Selection criteria
Recent graduate of tertiary education (2023) or Bachelor, MSc, PhD in progress. Bachelor’s degree in climate policy or economics represents an advantage.
Based in Bucharest, Romania.
Age: up to 27 years.
Meets the general provisions within Law no. 176/2018 regarding internship, with subsequent amendments and additions.
Ability for critical thinking, summarising research, drafting reports, and communicating effectively in writing.
Ability to work in a diverse team of experts.
Good command of English and Romanian, both orally and in writing.
Personal profile
You are dedicated and committed to conducting research and formulating policy solutions for the decarbonisation of the Romanian and EU economy.
You understand the need for reaching net-zero greenhouse gas emissions by 2050 and are passionate about contributing to climate change mitigation efforts.
You are intellectually curious and able to engage in multidisciplinary research.
You are willing to participate in the dissemination of EPG’s work.
You are a keen team-player.
What EPG offers
Part-time internship (4h/day) for a 6-months contract. Days of legal holiday entitlement and a flexible work environment which can accommodate remote working. Opportunity to develop your career path and gain valuable knowledge and insights on energy and climate policy.
Access to a strong climate change and energy experts network.
Gross salary: €460 based on national legislative provisions.
How to apply
The deadline for applications is June 17th 2024, EOD. Interviews will be conducted between 18th – 20th June 2024. Successful candidates are expected to start in July 2024. Complete applications in English should be emailed to office@epg-thinktank.org, CCing marian.ignat@epg-thinktank.org and mentioning in the subject of the email: Application for EPG internship (Blue Energy Fellow). The email should contain one PDF file with the following:
A CV maximum of 2 pages
A cover letter of maximum one page outlining your interest and motivation for applying to the internship
Incomplete application will not be considered.
Unfortunately, we will not be able to reply to every candidate. If you have not received a reply within two weeks of the application deadline, you should consider your application unsuccessful.
—
If you are in need of further details regarding this internship, please contact Alina Arsani, EPG Head of Energy Systems: alina.arsani@epg-thinktank.org
Utilizăm cookie-uri pentru a optimiza experiența de navigare și pentru a analiza traficul site-ului. În timp ce cookie-urile strict necesare sunt active permanent pentru a asigura funcționarea paginii, avem nevoie de consimțământul dumneavoastră pentru cookie-urile de analiză și marketing. Află mai multe: Politica de cookies / Politica de confidențialitate.
Funţionalităţi
Always active
"Stocarea tehnică sau accesul sunt strict necesare pentru scopul legitim de a permite utilizarea unui serviciu specific solicitat explicit de către abonat sau utilizator, sau pentru scopul unic de a efectua transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferinţe
Stocarea tehnică sau accesul sunt necesare pentru scopul legitim de a stoca preferințele care nu sunt solicitate de abonat sau utilizator.
Statistici
Stocarea tehnică sau accesul sunt folosite exclusiv pentru scopuri statistice.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Stocarea tehnică sau accesul sunt necesare pentru crearea de profiluri de utilizator pentru a trimite publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri.
