Decarbonizarea producției de oțel primar este una din provocările cele mai presante pentru viitorul industriei românești. Producția convențională de oțel primar, un proces cu emisii ridicate de carbon, se confruntă cu o presiune crescândă de a se transforma, în contextul angajamentelor climatice ale UE: eliminarea treptată a alocărilor gratuite sub sistemul de comercializare al certificatelor de gaze cu efect de seră (EU ETS), viitoarele regulamente privind produsele sustenabile, și prețul crescând al carbonului. Aceste provocări sunt insuficient recunoscute în strategiile industriale și climatice ale României: Strategia pe Termen Lung, draftul Planului Național Integrat pentru Energie și Climă și draftul Strategiei Industriale a României 2023-2027 nu consideră îndeajuns magnitudinea provocării generate de transformarea sectorului siderurgic și oportunitățile aduse de producția de oțel verde.
Deși sectorul siderurgic al României și-a redus activitatea comparativ cu 1990, acesta contribuie în continuare în mod semnificativ la economia națională și la forța de muncă, generând aproximativ 6.3% din emisiile naționale de dioxid de carbon (CO2). Aceste contribuții sunt dominate de Liberty Galați, singurul producător de oțel primar încă activ în România, cu aproape 5,000 de angajați și emisii de 4.39 milioane de tone (Mt) de CO2 în 2021 (5.9% dn emisiile totale de CO2 la nivel național). Combinatul siderurgic este un contribuitor important la economia județului Galați, una dintre zonele de Tranziție Justă ale României, dar și un actor esențial pentru încercările de a reînvigora industria grea a României și pentru ambițiile de a furniza oțel de înaltă calitate și cu emisii reduse de carbon către sectoarele prelucrătoare, precum industria auto, atât în România cât și în alte țări.
Traiectoria principală de decarbonizare profundă a producției primare de oțel este înlocuirea procesului convențional blast furnace-basic oxygen furnace (BF-BOF) cu procesul de reducere directă a minereului de fier (direct reduction of iron, DRI), cu topirea ulterioară în cuptoare cu arc electric (DRI-EAF). Impactul climatic pozitiv al acestei transformări depinde de utilizarea hidrogenului cu emisii reduse de carbon ca agent de reducere în procesul DRI și de alimentarea întregului proces siderurgic cu electricitate din surse regenerabile. Înlocuirea procesului BF-BOF cu un proces DRI-EAF alimentat de hidrogen va transforma mixul de combustibili și resurse al producției primare de oțel prin tranziția de la combustibili fosili la electricitate și hidrogen. De asemenea, materiile prime necesare procesului de producție vor suferi schimbări, inclusiv prin creșterea semnificativă a cererii de fier vechi. Alte rute de decarbonizare sunt conversia completă la producția secundară de oțel (folosind fier vechi sau fier verde importat) sau captarea emisiilor de carbon, ambele înfruntând propriile bariere de implementare.
Liberty Galați a anunțat public planul său de decarbonizare care implică înlocuirea procesului BF-BOF cu DRI-EAF, utilizând într-o fază de tranziție gazul metan ca agent de reducere DRI, urmând ca acesta să fie înlocuit cu 100% hidrogen regenerabil până în 2030. Acest plan (planul „GREENSTEEL”) va fi implementat în paralel cu o dublare a producției de oțel, atingând 4.1 Mt de oțel lichid până în 2030. Conform estimărilor noastre, implementarea planului GREENSTEEL ar putea reduce emisiile din producția de oțel lichid (care generează 81% din emisiile producției primare de oțel) cu 93% până în 2030, adică o reducere de 3.26 Mt CO2 pe an. Această transformare ar putea oferi un avantaj competitiv semnificativ companiei ca furnizor de oțel verde, contribuind la aprovizionarea unei cereri crescânde de oțel verde, venit mai ales dinspre industria auto. De asemenea, transformarea ar putea lansa o economie verde locală, inclusiv pentru producția de electricitate regenerabilă și de hidrogen, pentru a satisface cererea de 160,000 de tone/an a viitorului proces DRI-EAF la Liberty Galați.
Pentru transformarea profundă a combinatului siderurgic conform planului GREENSTEEL este necesară o mobilizare masivă pentru instalarea de capacități de energie regenerabilă, investiții în producția de hidrogen regenerabil și asigurarea unei aprovizionări fiabile cu fier vechi. Consumul de electricitate al procesului de producție de oțel lichid va crește de zece ori, iar atingerea țintelor de emisii din planul GREENSTEEL, chiar și în cazul în care hidrogenul regenerabil nu este produs domestic, va fi posibilă doar dacă mixul de energie electrică al României își înjumătățește intensitatea emisiilor de carbon. Dacă hidrogenul este produs domestic, vor fi necesare capacități suplimentare de energie regenerabilă de 6.35 GW, 136% din capacitatea totală instalată de energie solară și eoliană la nivel național, în ianuarie 2024. Cererea de hidrogen regenerabil a Liberty Galați în 2030 va fi mai mare decât consumul întregii economii prevăzut în Strategia Națională pentru Hidrogen, iar consumul de fier vechi al companiei va crește de patru ori, ajungând la un necesar egal cu 80% din exporturile actuale de fier vechi ale României. Costul investițional al transformării tehnologice, precum și costul operațional pentru producerea hidrogenului regenerabil, va necesita susținere din partea statului, în mod direct cât și indirect, pentru a crește certitudinea investițiilor.
Pentru ca sectorul siderurgic românesc să poată deveni vârful de lance al transformării industriale și al revigorării competitivității industriei prelucrătoare este necesară elaborarea de planuri concrete și detaliate de transformare, care să fie sincronizate cu strategiile industriale și climatice naționale. Finanțarea publică bine direcționată și inteligent dimensionată, prin instrumente precum cele pentru susținerea pieței pentru oțel verde cum Achizițiile Publice Verzi și Contractele pentru Diferență de carbon (CCfDs) este esențială pentru susținerea costurilor investiționale ridicate, mai ales în următorul deceniu când alocările gratuite pentru operatorii industriali vor fi eliminate treptat. Trebuie de asemenea planificată și dezvoltarea infrastructurii: instalarea de capacități de electricitate regenerabilă și de electrolizoare, modernizarea și consolidarea sistemului energetic național, și construirea infrastructurii de transport pentru hidrogen. Vor fi necesare și noi lanțuri de aprovizionare cu materii prime și mai ales o regândire a exporturilor de fier vechi din România. Toate aceste acțiuni vor fi necesare indiferent de traiectoria de decarbonizare aleasă de Liberty Galați și necesită o schimbare de abordare a problematicii transformării industriale din partea autorităților naționale.
Romania’s climate strategies: a missed opportunity to support industrial transformation
It is difficult to overstate the urgency and magnitude of Romania’s industrial transformation. Heavy industry sectors such as steel, cement, and chemicals employ thousands of workers and are key contributors to the national economy. But their conventional, carbon-intensive processes are becoming increasingly obsolete in a world rapidly moving towards sustainable forms of production, as the competitive edge in industry slowly shifts from cheap to green. Transforming these processes is a sizeable challenge, but also an opportunity of significant proportions.
By 2034, Romania’s steel, cement, and chemicals manufacturers, all sectors deemed to be at risk of carbon leakage, will no longer benefit from exemptions from paying for their emissions. In today’s carbon prices, this could mean costs of €60 million per year just for emissions for a plant producing 1 million tonnes (Mt) of cement; close to double if EU carbon prices rise as predicted by some models. There is one decade left for Romania’s heavy industry to slash its emissions in order to continue operating and competing. This is just about enough time to assess feasibility, make an investment decision, secure new equipment and technologies from an increasingly oversubscribed market, install, test, and phase in these new technologies and processes, and reskill the workforce. All this under the optimistic assumption that Romania’s existing infrastructure is fit for purpose, new infrastructure has been deployed to the required scale, and state support is forthcoming to leverage the massive required investments.
Luciana Miu, EPG Head of Clean Economy
Luciana Miu is the Head of Clean Economy at Energy Policy Group. She holds a Master’s degree in Sustainable Energy Systems from the University of Edinburgh and a PhD in Energy Efficiency of Residential Buildings from the Imperial College London. Before joining EPG, Luciana worked for the UK Parliament and for the British Government’s Department of Business, Energy and Industrial Strategy (BEIS), as well as a consultant for Climate-KIC and London City Hall.
Contact: luciana.miu@epg-thinktank.org