Directiva revizuită privind energia regenerabilă (RED – 2023/2413) a fost adoptată la 31 octombrie 2023. Articolul 15c prevede că statele membre adoptă unul sau mai multe planuri de desemnare a zonelor de accelerare a energiei regenerabile (RAAs – Renewable Acceleration Areas) pentru unul sau mai multe tipuri de surse de energie regenerabilă până la 21 februarie 2026. RAAs sunt zone în care se preconizează că implementarea proiectelor de energie regenerabilă dintr-o anumită tehnologie nu va avea un impact semnificativ asupra mediului. Comisia Europeană a publicat Ghidul privind desemnarea zonelor de accelerare pentru sursele regenerabile de energie în mai 2024 [SWD (2024) 333 final]. Ghidul oferă recomandări fără caracter obligatoriu pentru desemnarea zonelor de accelerare și se concentrează pe cartografierea zonelor de accelerare pentru proiectele privind energia solară și energia eoliană în mediul terestru (onshore).
În conformitate cu ghidul, desemnarea zonelor de accelerare se realizează în două etape principale. Etapa 1 este pregătirea planurilor de desemnare a zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile pentru tehnologia sau tehnologiile specifice care urmează să fie implementate în diferite zone, care include identificarea RAAs ( excluzând zonele prioritare, pe baza hărților de sensibilitate). Etapa 2 constă în supunerea planurilor la procedura de evaluare strategică de mediu (SEA). Fiecare zonă propusă ca și zonă de accelerare va avea propriul său regulament (mitigation rulebook), conținând măsuri de atenuare a impactului, cât mai specific posibil și legat de condițiile/contextul local.
De asemenea, se preconizează că obiectivele în materie de energie regenerabilă vor fi îndeplinite prin creșterea suprafeței ocupate de surse de energie regenerabilă. Joint Research Center (JRC) a cartografiat potențialul tehnic și caracterul adecvat al terenurilor pentru implementarea energiei regenerabile în UE. În cadrul analizei, terenurile adecvate pentru sursele de energie regenerabilă sunt definite ca terenuri considerate optime pentru exploatarea durabilă. Cartografierea a exclus zonele bogate în biodiversitate, rezervațiile naturale și terenurile agricole productive, acordând în același timp prioritate zonelor construite și terenurilor agricole degradate cu perspective limitate. Cercetările arată că sunt disponibile suficiente terenuri adecvate pentru atingerea obiectivelor în materie de energie regenerabilă, departe de zonele cele mai sensibile din punct de vedere ecologic. Din acest motiv, desemnarea rapidă a RAAs este semnificativă pentru selectarea terenurilor cu caracteristici adecvate (EEB 2024).
Prin urmare, este deosebit de important să se dezvolte o metodă de definire a zonelor cu un nivel scăzut de conflict și sensibilitate, care să poată fi utilizată în procedurile de planificare spațială și de reglementare. Identificarea zonelor de accelerare necesită utilizarea unei metodologii care poate integra interesele diferitelor sectoare și punctele de vedere ale diferiților actori. Prin urmare, pe parcursul întregului proces, este important să se consulte în permanență experți și părți interesate din diferite domenii legate de energia regenerabilă (de exemplu, tehnic, de mediu, social).
Acest studiu a fost elaborat pentru Energy Policy Group (EPG), în contextul proiectului RENewLand, finanțat de Inițiativa Europeană privind Clima (EUKI). Obiectivele proiectului includ: propunerea unei abordări multisectoriale a procesului de desemnare a zonelor naționale de accelerare a energiei solare și eoliene onshore și prezentarea unei metodologii bazate pe date științifice pentru planificarea spațială integrată a acestor zone în trei regiuni pilot din România, Bulgaria și Ungaria. Studiul de față își propune să ofere o bază metodologică pentru prima parte a etapei 1 prezente în Ghidul privind desemnarea zonelor de accelerare a energiilor regenerabile, și anume să elaboreze o propunere metodologică pentru cartografierea zonelor de accelerare pentru energia regenerabilă. În urma unei ample analize a literaturii de specialitate, se propune o metodă de planificare spațială care integrează diferitele aspecte disciplinare legate de energia regenerabilă, utilizând un sistem de informații geografice (GIS) și instrumente multicriteriale de luare a deciziilor (MCDA). În dezvoltarea metodei recomandate, se propune un proces de analiză pentru două tipuri de surse de energie (solară și eoliană) în funcție de RED[1], prin crearea mai multor scenarii. Evaluarea acestor scenarii poate contribui la procesul de desemnare a zonelor.