În dezbaterea publică din România pe tema energiei se vehiculează deseori doi termeni aparent interşanjabili – securitate şi independenţă energetică. Cele două concepte sunt însă diferite, iar înţelegerea diferenţelor este foarte importantă. Independenţa energetică presupune asigurarea necesarului de energie din surse proprii – potenţial autarhic. În schimb, securitatea energetică este un concept mult mai complex. Aceasta se referă la asigurarea aprovizionării cu energie în cantităţi suficiente, la preţuri accesibile, în mod eficient şi sustenabil.
Independenţa energetică poate contribui la securitatea energetică. Pentru a explica conceptul de securitate energetică, unul dintre cele mai bune puncte de plecare ar putea fi studiile lui Daniel Yergin, un reputat expert în domeniu. Yergin arată că pentru a-şi asigura securitatea energetică, statele trebuie să respecte patru principii fundamentale: diversificarea surselor de aprovizionare; menţinerea unei marje de siguranţă – însemnând capacităţi de producţie suplimentare şi rezerve care pot fi accesate în situaţii de urgenţă; interconectarea reţelelor energetice – autarhia nefiind o soluţie viabilă şi, nu în ultimul rând, necesitatea informaţiei de calitate despre modul de funcţionare a pieţelor de energie, care să prevină apariţia panicii în situaţii de criză.
Responsabilitatea protejării sistemului energetic nu mai poate fi lăsată exclusiv în seama statelor sau doar a mediului privat. Este nevoie de conlucrarea dintre acestea pentru a asigura stabilitatea sistemului, în beneficiul tuturor participanţilor pe piaţa energiei. Există evident un preţ al securităţii energetice care se reflectă atât în preţul resurselor, dar şi în cheltuielile pentru apărare şi ordine publică. Şi aceste costuri trebuie împărţite între sectorul public şi cel privat.
Romania’s energy policies, between liberalisation and environmental protection
Tema competitivității industriale a devenit una de prim ordin între politicile energetice ale UE, alături de cei trei piloni consacrați: liberalizarea piețelor de energie, securitatea energetică, protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice.
Cadrul 2030 privind energia și schimbările climatice în intervalul 2020-2030 asumă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în statele membre UE cu 40% față de 1990 și stabilirea unei ținte obligatorii pentru sursele de energie regenerabilă (SER) la nivelul UE de 27% din consumul total de energie.
Pe de altă parte, Comisia Europeană (CE) își propune ca producția industrială a UE să ajungă la 20% din PIB în 2020. Dar condițiile economice dificile și prețul ridicat al energiei în UE față de America de Nord și Orientul Mijlociu generează o tensiune între obiectivele industriale ale statelor membre și politicile privind mediul și schimbările climatice. Creșterea spectaculoasă a producției de gaze de șist în SUA a contribuit la ieftinirea gazelor și a cărbunelui pe piețele internționale.
În același timp, în UE, care este puternic dependentă de importuri de energie, operează un set stringent de reglementări ce limitează emisiile de carbon și susțin SER prin mecanisme naționale de promovare. Acestea ridică prețul energiei, cu efectul eroziunii competitivității industriale. Acesta este contextul în care Guvernul României caută măsuri de reducere a prețului energiei la consumatorul final și de protecție a intereselor industriei mari consumatoare de energie.